Olga Ivanov, o femeie în vârstă de 80 de ani, din comuna Văleni, stabilită în Bacău, are acasă un ziar vechi de mai bine de un secol. Este vorba despre cotidianul „Alarma Bacăului“, datat 9 iunie 1909. Ea a lucrat mulţi ani la tipografia din judeţul vecin, unde şi-a găsit de muncă după ce, la 18 ani, a plecat de lângă Roman, la o rudă care i-a facilitat angajarea.
Fosta tipografă a povestit cum erau vremurile pe atunci: „O fost foarte bine. Mai bine am trăit atunci decât acum. La 18 ani m-am încadrat şi la 52 am ieşit la pensie, după Re-voluţie. N-am făcut multă şcoală. Am venit de la Văleni – Roman, la oraş, la o mătuşă. Am stat vreo patru luni să-mi caut serviciu. Până la urmă ea mi-a găsit. Cunoştea pe cineva la tipografie şi a aflat că este un loc liber, ca muncitor necalificat şi m-am angajat. Am învăţat cum să pun coala de hârtie pe maşină, pentru tipar. Nu aveau maşini automate pe atunci. Într-un an an de zile mi-au dat calificare. M-au făcut şi membră de partid. Aveau nevoie şi de femei în partid. Aşa am devenit «puitoare». Aşa se chema munca pe care o făceam, cea de puitor hârtie pe maşină. Trebuia să fiu foarte atentă, pentru că erau nişte semne în care să o încadrez. Când au venit maşinile automate, suprave-gheam doar să nu apară defecţiuni. Se mai încurca hârtia şi trebuia să chem mecanicul. Mecanicul era bărbatul meu. M-am căsătorit cu el în 1966. Avem două fete, plecate în Italia“.
Până în anul 1983, Olga Ivanov a lucrat în Tipografia Veche de la Bacău, după care s-a mutat în Tipografia Nouă, unde se tipăreau ziarele din întreaga regiune a Moldovei.
„Acolo vara ne coceam şi iarna dârdâiam. Ne-au promis duşuri cu apă caldă când am plecat, dar nu s-au ţinut de cuvânt. I-am cunoscut pe directorii care au fost. Pe Bajora, pe Baran, care s-a dus foarte repede, Dumnezeu să-l ierte. Pe Sergiu Adam, pentru că noi scoteam şi multe cărţi. Nouă ne-a plăcut să citim. Avem o bi-bliotecă întreagă“, a mai povestit fosta tipografă.
(Mihai SAVA)
