Neculai Ţuvischi, un bărbat care a făcut o afacere din creşterea şi vânzarea oilor, se chinuie de trei ani, prin instanţe, ca să recupereze 130 de mioare care, zice el, i-au fost furate de un individ din Războieni.
Potrivit oierului, fapta comisă de Dumitrel Mircescu ar fi furt curat, însă procurorii care au instrumentat cazul au stabilit că e vorba despre „însuşirea bunului găsit“, o infracţiune mai puţin întâlnită în jurisprudenţă. Ţuvischi susţine că oile i-au fost luate noaptea şi vândute, iar Mircescu le-a declarat senin judecătorilor că le-a găsit şi, neştiind ale cui sunt, le-a scos la vânzare. Cazul care le-a scos peri albi poliţiştilor, iar din 2013 este la instanţa de sub Pietricica, îl are ca inculpat pe Mircescu, obişnuit cu procedurile judiciare întrucât a fost condamnat, în trecut, pentru pornografie infantilă şi act sexual cu un minor.
Procesul oilor „găsite“ a început în noiembrie 2013, cu o amânare, pentru ca Mircescu să-şi pregătească apărarea. La termenul din data de 24 ianuarie 2014 s-a dat altă amânare, pentru că avocatul inculpatului n-a putut ajunge, iar în luna aprilie a aceluiaşi an s-a constatat legalitatea rechizitoriului. Pe 16 mai 2014 iar n-a ajuns avocata lui Mircescu şi judecătoarea a „ameninţat-o“ cu o amendă judiciară de 5.000 de lei dacă nu justifică motivul absenţei. Au urmat alte amânări, pentru că nu toţi martorii veniseră la audieri; unul fiind plecat în Italia. Şi, tot aşa, s-a ajuns ca următoarea înfăţişare să fie programată în martie anul acesta, când ar trebui să le parvină judecătorilor şi declaraţia unui fost argat al lui Mircescu, aflat în străinătate.
S-au făcut în acest fel aproape trei ani, timp în care Ţuvischi a făcut „naveta“ la Piatra-Neamţ, cheltuind bani pe drumuri şi avocaţi şi sperând că, în cele din urmă, îşi va recupera paguba, estimată de el la vreo 50.000 de lei.
„Mai am răbdare, dar câtă să mai am, că a trecut atâta vreme de când mi-a luat oile. Eu aveam stâna lângă casa lui de vacanţă, la Poieni, în Războieni, iar într-o seară am avut o vânzare, am încărcat mai mulţi cârlani într-un TIR şi el, noaptea, mi-a furat 130 de oi. S-a gândit că nu mai ştiu câte am, că o parte le vândusem şi că nu le mai număr. Le-a dus în grădina lui şi pe urmă le-a vândut. Am făcut plângere, l-am dovedit şi cu furtul, dar el a spus că le-a găsit şi că nu ştia ale cui erau, că de aia le-a vândut, că i-au intrat în grădină, ca sălba-tice, ale nimănui. Mă chinui că durează atâta judecata, s-a schimbat şi completul de când a început procesul. Înainte era altă judecătoare, care a intrat în prenatal. Acum, când am fost iar la instanţă, i-am spus doamnei numită pe caz că mai naşte vreo judecătoare până se termină procesul. A râs şi dânsa, ce să zică. Sunt foarte supărat că sunt luat de prost; cum să găsească oile mele şi să le vândă?! Aş vrea şi eu să găsesc aşa vreo sută de oi, aiurea, să fac nişte bani“, a spus cătrănit Neculai Ţuvischi.
Speranţa oierului de a încheia măcar anul acesta litigiul este puţin probabil să se materializeze, dat fiind faptul că dosarul este abia în primă instanţă şi, în mod sigur, soluţia va fi atacată măcar de una din părţi.
Carabulea şi portofelul
Infracţiunea de „însuşire a bunui găsit“ se regăseşte şi în jurisprudenţa Judecătoriei Târgu-Neamţ, care prezintă cazul lui Dănuţ Carabulea. În urmă cu câţiva ani, el venise în vizită la mama lui, internată în spital şi, la intrarea în oborul Humuleşti, pe jos, învelit într-un ziar, a găsit un portofel (care-i aparţinea Marinicăi Niţă), cu bani, acte şi un card însoţit de codul PIN. S-a dus apoi la ATM-ul unei bănci şi a efectuat cinci tranzacţii, scoţând de pe cardul femeii 1.700 de lei. Întreaga operaţiune a fost filmată de camerele de supraveghere ale bancomatului respectiv.
„Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a restituit părţii vătămate suma de 1.900 de lei, aceasta declarând că nu se mai constituie parte civilă în cauză. Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările comiterii acestora, urmărire produse, precum şi elementele care caracterizează persoana şi conduita inculpatului, instanţa apreciază că scopul educativ preventiv al pedepsei va putea fi atins faţă de inculpat prin aplicarea pedepsei amenzii penale“, este precizat în sentinţa instanţei de lângă Ozana.
Povestea porcului găsit, tranşat şi mâncat
Felul în care este încadrată fapta care priveşte „găsirea unui bun“ diferă de la caz la caz. Astfel, o speţă îi priveşte pe muntenii H.D., S.P. şi L.D. care, iniţial, au primit câte şase luni, pentru furt calificat. Conform sentinţei, ei au lucrat la pădure, iar când au plecat spre casă, într-o vâlcea, au găsit un porc domestic rătăcit. Ulterior, s-a stabilit că animalul era al lui M.F., angajat al unui han din zonă. Cei trei au prins porcul, l-au dus în sat, l-au sacrificat şi apoi l-au mâncat. Inculpaţii au făcut recurs, iar Tribunalul le-a admis acţiunea şi a schimbat încadrarea juridică, de la furt calificat la „însuşirea bunului găsit“, iar indivii au primit câte o amendă de 100 de lei. În motivarea soluţiei s-a arătat că „faţă de locul unde s-a găsit animalul nu şi-au dat seama că este al hanului, imobil care se află situat la mare distanţă şi, constatând că nu este nici al pădurarului L.V., care locuia în apropiere de locul găsirii porcului, au crezut că s-a rătăcit“. Numai că, procurorii au atacat şi această sentinţă, iar Curtea de Apel le-a dat dreptate, considerând că e vorba de un furt: „Pentru ca un bun să poată fi considerat găsit el trebuie să fi fost mai întâi pierdut de cineva şi să fi ieşit, fără voia celui căruia îi aparţine, din sfera de stăpânire a acestuia. Totodată, pentru ca bunul să fie considerat găsit se cere ca în momentul intrării sale în mâinile găsitorului nici o altă persoană că nu fie în contact cu bunul respectiv, iar împrejurările de fapt să indice elemente certe că cineva a pierdut acel bun. În cauza de faţă, însuşirea de către inculpaţi a unui animal care s-a depărtat de gospodăria proprietarului, căutându-şi hrana, şi care era deprins să vină singur la gospodărie, nu constituie infracţiunea de însuşire a bunului găsit, ci infracţiunea de furt; proprietarul cunoscând unde se afla porcul“.
(Mihai SAVA)