Stelian Grigore, Arthur Dăscălescu, Ioan Balmuş şi Veron Toma, prieteni vechi, uniţi de pasiunea pentru cer-cetare, s-au întors zilele trecute din expediţia ştiinţifică din Spitsbergen, insulă situată în arhipelagul Svalbard, între Norvegia şi Polul Nord.
Călătoria lor, care s-a desfăşurat în perioada 24 septembrie – 6 octombrie, a însemnat 10.000 de kilometri, parcurşi cu patru avioane. Exploratorii români au stat în Nybyen, o aşezare creată în anii ‘40 pentru mineri, au fost cazaţi într-o baracă în care au avut absolut toate condiţiile necesare. „Acolo sunt trei categorii de persoane: prima este reprezentată de mineri, care sunt aduşi cu avionul şi care beneficiază de infrastructura necesară, a doua este formată de cei din universitate care fac cercetare şi care au infrastructura aferentă, iar a treia categorie este reprezentată de turişti. Aceşti aventurieri vin să practice ski extrem, de exemplu. Astfel că nu poate fi vorba de o populaţie stabilă“, a declarat Stelian Grigore.
Fiind un teritoriu internaţional stipulat în Tratatul Svalbard, la care şi România este semnatară alături de alte 40 de ţări, sunt amplasate tot felul de dispozitive care ulterior sunt comandate de la distanţă şi de care nimeni nu se atinge. În afară de acestea mai există o staţie de telecomunicaţii, o staţie de studiu a aurorelor boreale şi un radar care cercetează ionosfera.
Au foarte multe probe şi un meteorit
În acel loc, prieteniile, fie şi de scurtă durată, sunt mai strânse şi mai sincere, iar de infracţionalitate nici vorbă, chiar dacă populaţia este într-un continuu du-te vino. De exemplu, într-o seară, la o masă gătită chiar de ei, li s-au alăturat un scriitor chinez, un turist francez care călătoreşte de ani de zile şi doar când rămâne fără resurse financiare se opreşte pentru a munci, şi un inginer minier norvegian. S-au înţeles foarte bine cu ei şi le-au arătat prin interme-diul unor albume, puţin din frumuseţea României. „Găteam doar seara. Dimineaţa serveam micul dejun, după care plecam să adunăm probe, să facem măsurătorile pe care ni le-am propus. Cert este că ne-am întors cu multe eşantioane geologice (roci, minerale şi fosile) pentru care toate analizele preliminare s-au rea-lizat după standardele internaţionale. Cu certitudine de 90 la sută pot afima că am găsit pe o morenă laterală de gheţar şi un meteorit rar. Confirmarea sper să vină cât mai curând, după ce se va realiza analiza în plăci subţiri în cadrul Catedrei de Mineralogie a Universităţii Bucureşti. Noi, după caracteristicile fizice şi aspectul exterior, bănuim că este un palasit, dar verdictul îl vor da cei din cadrul laboratorului“, a adăugat Stelian Gri-gore.
Au făcut măsurători pe doi gheţari, aflaţi în stadiu avansat de topire
Cei patru exploratori au ales să facă cercetări pe doi gheţari alăturaţi, dar diferiţi ca structură. Este vorba despre LongYear Breen şi Lars Breen. Aici activitatea microbiană din crioconite degajă o cantitate mare de căldură care contribuie la dezgheţ. Concluzia lor este că se pot face foarte multe analogii cu gheţarii subterani din peşterile din România.
Temperaturile de care au avut parte s-au situat între minus 8 şi plus 8 grade
„În prima parte a expediţiei au fost temperaturi po-zitive, era burniţă, o vreme bacoviană, ca să spun aşa. Minus opt grade am înregistrat chiar în noaptea dinainte de a pleca noi, cea mai scăzută temperatură de care am avut parte acolo. Punctul de inflexiune l-am înregistrat pe 30 septembrie. În urmă cu 50 ani trecerea de la temperaturile pozitive la cele negative era pe 1 septembrie, acum pe 30. Înainte erau doar două anotimpuri: vara care ţinea trei luni, de la 1 iunie până la 31 august şi iarnă în celelalte nouă luni, de la 1 septembrie până la sfârşitul lunii mai, dar iată că acum se conturează deja o lună de primăvară şi una de toamnă. Trecerea de la temperaturile negative la cele pozitive, punctul de inflexiune inversă, îl vom înregistra în luna mai, anul viitor, când ne-am propus o nouă expediţie în Svalbard“, a declarat Stelian Grigore.
Au identificat un amplasament pentru telescopul robotic construit 2008
În urmă cu şapte ani a fost construit în cadrul Institutului Astronomic al Academiei Române un telescop robotic polar, care însă nu a fost amplasat nici până în ziua de astăzi, din diferite motive. „I-am promis domnului Popescu, titularul proiectului, că îi aduc toate datele de climat şi m-am ţinut de cuvânt. Chiar am găsit şi un loc în care ar putea fi amplasat telescopul. Urmează să redactez un document ştiinţific, cu toate datele înregistrate, pe care apoi am să le trimit Academiei Române şi titularului proiectului“, a adăugat Stelian Grigore.
Pe viitor, exploratorii şi-au propus să întocmească studii comparative între elementele cercetate în Svalbard şi cele din România. „În Svalbard există trecutul. Şi dacă cunoaştem trecutul putem prevedea viitorul. Din alte puncte de vedere însă putem afirma că în Svalbard este viitorul şi în România trecutul. Toate aspectele trebuie analizate cu conştiinciozitate şi doar aşa vom şti la ce trebuie să se aştepte generaţiile viitoare“, a concluzionat Grigore. Primele rezultate ale expediţiei vor fi prezentate public în cadrul Simpozionului Naţional „Criosfera 2015“ care va avea loc la Piatra-Neamţ în perioada 27-30 noiembrie.
(Sabina DAMIAN)
