l „Mi-a lăsat de înţeles că ar putea urca vârful în jurul datei de 15 mai, adică peste două săptămâni“, anunţa, de acasă, soţia alpinistului nostrum
Alpinistul pietrean Adrian Laza îşi continuă expediţia himalayană în încercarea reuşitei celui mai important obiectiv al său, ascensiunea pe Everest (8.848 metri). Ieri, 30 aprilie, reprezentantul nostru revenise în tabăra de bază, după ce ajunsese, alături de şerpaşul Peme Sherpa până la cota 7.200 metri. Asemeni multor altor membri ai expediţiilor înscrise cu acelaşi ţel, Adrian şi Peme au fost marcaţi de evenimentul tragic întâmplat chiar sâmbătă. Atunci, Ueli Steck, un celebru alpinist elveţian, supranumit „Swiss Machine“ („Masina elveţiană“) a murit la vârsta de 40 de ani. Accidentul s-a produs sâmbătă dimineaţă în apropiere de tabăra „Camp II“ de pe Muntele Everest. Un echipaj de salvare a descoperit trupul neînsufleţit al alpinistului elveţian, deţinător al multor recorduri, în apropiere de versantul Nuptse al Muntelui Everest.
„În cinci sau şase zile vor începe urcuşul spre vârf“
Acasă, la Piatra-Neamţ, soţia lui Adrian Laza, Ina se bucurase că legătura telefonică către zona himalayană funcţionase mai bine şi mai repede ca până atunci. „Ieri era bine când am vorbit, dar se simţea şi din voce că este obosit. De aceea, mi-a spus că au şi renunţat la planul de a face aclimatizarea în etape repetate. Cel mai probabil, el şi Peme vor mai coborî puţin, după care îşi vor propune să facă vârful. Oricum, patru sau chiar cinci zile vor rămâne în Base Camp şi nu mai fac a doua perioadă de aclimatizare. În cinci sau şase zile vor începe urcuşul spre vârf“.
Ceilalţi membri ai expediţiilor mondiale de pe Everest, care vor încerca ascensiunea finală spre „Acoperişul lumii“ au anunţat că prima reuşită a acestui sezon de primăvară ar putea fi marţi, 9 mai. „Adrian mi-a lăsat de înţeles că ar putea urca în jurul datei de 15 mai, adică peste două săptămâni“, anunţa, de acasă, soţia alpinistului nostru.
Fără slujba Puja, nimeni nu porneşte spre vârf
Până să înceapă atacul spre cota 8.848 metri, pietreanul Adrian Laza şi şerpaşul Peme Şerpa au ajuns să se testeze şi pe Khumbu Glacier (Gheţarul Khumbu), aflat pe traseul stabilit spre vârf. „Este una dintre celelalte zone periculoase ale expediţiei. Sunt blocuri de gheaţă, fragile“. Pentru a evita pericolul desprinderii acestor blocuri de gheaţă, alpiniştii au pornit noaptea pe traseu, de pe gheţar către taberele superioare.
Înainte de a porni în încercarea cuceririi celor 8.848 metri, toţi alpiniştii aflaţi pe traseul spre Everest participă la o mică slujbă religioasă, numită Puja de localnicii tibetani. În „Jurnal de Everest“, alpinistul pietrean Adrian Laza scria că respectiva slujbă religioasă este oficiată de un Lama.
„Lama poate fi călugăr sau poate fi chiar un mirean. În cazul nostru slujba a fost oficiată de un mirean. Ofrandele aduse zeităţii muntelui sunt orez, făină, ulei, etc. Zeitatea este rugată să-i protejeze pe cei ce pornesc în călătorie sau urcă un munte şi să-i ajute să se întoarcă sănătoşi la familiile lor. După oficierea slujbei am putut paşi pe traseul Everest. Se spune că dacă cineva încearcă să urce înainte de a participa la Puja, atrage ghinion asupra lui şi a întregii echipe, aşa că nu prea îndrăzneşte nimeni să refuze această slujbă“.
Traseu mai lung dar mai sigur pe gheţarul Khumbu
Pentru Adrian Laza şi şerpaşul Peme, primul contact cu gheţarul Khumbu a fost destul de interesant. Cărarea se strecoară printre „seracs“ (blocuri mari de gheaţă) şi printre crevase.
Anul acesta, membrii expediţiilor au ales un traseu mai lung dar mai sigur, fiind necesare numai 20 de scări (peste crevase şi scări pe care se urcă pe seracs), faţă de 40 câte au fost instalate anul trecut. Blocurile de gheaţă sunt un pericol major pentru alpinişti şi şerpaşi deopotrivă. În 2014, un serac uriaş s-a prăbusit peste traseu şi a omorât 18 şerpaşi. „Am putut vedea foarte clar locul de unde s-a desprins. Anul acesta a fost oficiată şi o Puja de pomenire a celor ce au murit acum trei ani“, mai scria în jurnalul călătoriei sale, Adrian Laza. Săptămâna trecută, după ce membrii expediţiei internaţionale urcaseră până la cota 5.800 metri Sirdarul expediţiei (mai marele peste şerpaşi) a decis întoarcerea grupului. „S-a decis asta întrucât se făcuse foarte cald şi pericolul de avalanşe era prea mare“, a explicat Adrian.
Se urcă mai mult noaptea
Datorită ninsorilor abundente, avalanşele în zonă au devenit foarte dese, atât ziua cât şi noaptea. „Când se declanşează, fac zgomot asurzitor. La început, toată lumea se opreşte din ceea ce are de făcut şi urmăreşte spectacolul. Am văzut mai devreme o avalanşă care a măturat pur şi simplu partea superioară a traseului. Vom afla mâine dacă se afla cineva în calea ei, dar noi ne rugăm să nu fi fost nimeni pe traseu. Oricât de bine ar alege şerpaşii traseul, peste tot sunt blocuri uriaşe de gheaţă care stau să cadă în cărare. De aceea se urcă mai mult noaptea. Urcuşul începe de la ora 2 a dimineţii, când totul este îngheţat“, mai scrie alpinistul pietrean în „Jurnal de Everest“. Pe posibilitatea produ-cerii avalanşelor în zonă, un alt pericol la care se expune Adrian Laza pe Everest îl reprezintă viteza vântului foarte puternic: de 100km/h. (C.A.)
