În atmosfera Centenarului Marii Uniri, la sfârşitul săptămânii trecute, în comuna Taşca, au avut loc o serie de evenimente dedicate acestei mari sărbători. Un moment aparte a fost cel de vineri, 30 noiembrie, când la Biserica „Sf. Ierarh Nicolae“ din satul Neagra, în prezenţa a zeci de participanţi îmbrăcaţi în frumoasele costume populare, a fost oficiată ceremonia de sfinţire şi înălţare a drapelului tricolor. Primarul comunei Taşca, Daniela Ursache, a explicat importanţa acestei acţiuni, pusă pe seama responsabilităţii moştenirii simbolurilor sacre ale ţării noastre. „Orice român trebuie să le cunoască, să le preţuiască şi să fie mândru de ele, întrucât sunt expresia identităţii naţionale a fiecăruia dintre noi. Aceste simboluri, sunt: Drapelul tricolor, Ziua Naţională a României, Imnul Naţional, Stema şi Sigiliul ţării noastre. Toate, împreună, formează zestrea noastră cea mai de preţ. Această ceremonie specială este dovada noastră de iubire şi respect pe care o purtăm ţării şi însemnelor ei. Drapelul tricolor a fost înălţat acolo unde stă de veghe cel mai grăitor simbol al credinţei creştine, Sfânta Cruce. Putem face o comparaţie între drapelul românesc şi crucea creştină pentru că ambele transmit forţă şi încredere, ambele călăuzesc spre împlinirea idealurilor. Aşa cum creştinii privesc spre cruce cu pioşenie şi cu nădejde, tot astfel patrioţii îşi ridică privirea spre culorile drapelului, prinzând curaj în luptele pentru binele ţării. Odinioară eroii, înveşmântaţi în tricolor, erau depuşi cu cinste în pământul sfânt al ţării. Mulţi dintre ei au căzut în luptă cu tricolorul în mână.
Când porneau într-o luptă, înaintaşii noştri purtau drapelul ca pe o carte de identitate, prin care transmiteau mesajul simplu: noi suntem români! Acesta era o dată sfinţit de preoţi, iar apoi de sângele vărsat pentru credinţă şi neam.
Drapelul devine astfel o adevărată icoană a României. Naşterea oficială a drapelului naţional este ziua de 26 iunie 1848, dar existenţa lui este mult mai veche. Spre exemplu, pe steagul dac apăreau, cele trei culori, chiar dacă nu în forma de astăzi. Apoi, de-a lungul istoriei, domnitori importanţi l-au folosit ca emblemă pentru documente, ca însemne pentru soldaţii porniţi la luptă. Cele trei culori au o simbolistică aparte: albastrul semnifică libertatea, nemărginirea cerului; galbenul semnifică dreptatea, aurul grânelor; roşul semnifică frăţia, adică sângele, care pulsează viaţa. Observaţi că până şi prin drapel noi românii ne înălţăm gândurile spre cer, muncim pământul care ne dăruieşte holde aurite şi îl sfinţim cu sângele nostru, pentru a-l păstra întreg şi a-l dărui urmaşilor.
Mulţumim, mai întâi lui Dumnezeu, apoi înaintaşilor noştri pentru zilele pe care le trăim astăzi în pace şi unitate şi vă adresez îndemnul de a duce mai departe valorile ce ne definesc ca neam: credinţa în care se închinau strămoşii, limba în care îşi spuneau păsurile, pământul pe care l-au muncit cu drag şi în care au dorit să se întoarcă după ce şi-au făcut datoria cu multă conştiinciozitate“, a spus edilul comunei Taşca. Drapelul românesc poate fi văzut cu uşurinţă de cei care trec prin satul Neagra, deoarece a fost înălţat pe un catarg, cu înălţimea de 12 metri, centrat pe structura din fier a crucii care străjuieşte cimitirul bisericii din această localitate.
(T.M.)