Un bărbat a reuşit să învingă în instanţă recupe-ratorii de credite, după un proces dur. Povestea unui tânăr din Neamţ, hărţuit ani întregi de firmele recuperatoare de împrumuturi bancare, a luat sfârşit aproape de finele anului trecut, când instanţa băcăuană a decis că are dreptate. Bărbatul nu doar că şi-a recuperat banii achitaţi pe diferite taxe, dar a câştigat şi cheltuielile de judecată.
Hărţuit de recuperatori
V.T. a contractat, în 2004, un credit în valoare de 2.600 de lei de la o bancă pentru a-şi cumpăra anumite bunuri de larg consum. Timp de trei ani, tânărul şi-a plătit ratele la bancă fără nicio întârziere, însă a rămas fără serviciu, şi astfel a cerut răgaz de la instituţia bancară pentru a putea să-şi achite ratele, însă salariaţii bănci au refuzat cu vehemenţă, ameninţându-l că dacă nu-şi onorează obligaţiile contractuale va fi înregistrat în Biroul de credite şi apoi executat silit. V.T. s-a resemnat cu situaţia în care se afla şi şi-a promis că îşi va achita restul împrumutului imediat ce va găsi un job.
„Am fost atunci într-o situaţie disperată. Nu mai aveam serviciu, nu mai aveam de unde să achit ratele. Mai aveam 500 de lei de achitat şi terminam cu creditul. Am solicitat băncii să-mi facă o reeşalonare a creditului, să-mi înţeleagă situaţia, fiind bun platnic, însă nici nu s-a pus problema. Nu plătesc, sunt executat! Nu aveam ce să fac în situaţia asta. După o perioadă relativ scurtă de timp, am început să primesc acasă notificări de la bancă în care eram anunţat că nu mi-am plătit rata la timp. A mai trecut o vreme şi la telefon am făcut cunoştinţă cu recuperatorii de credite care mi-au spus cât am de achitat (valoarea întregului credit), că nu acceptă plata în rate şi dacă nu achit o să-mi ia bunurile pe care le am în proprietate. Şi telefoanele au continuat. Dacă nu mă găseau pe mine, îmi găseau părinţii, vecinii. Toată lumea din bloc ştia că eu sunt dator la bancă. Mă puneau să împrumut bani de oriunde, numai să le dau întreaga sumă. Am fost şi ameninţat că rămân fără serviciu. Cum nu mi-au dat posibilitatea să achit creditul în rate, m-am resemnat şi de data aceasta, pentru că nu dispuneam de o astfel de sumă, nu aveam de unde să împrumut cei 2.600 de lei pe care mi-i cereau recuperatorii. Şi dintr-o dată, tăcere. Nu am mai primit nicio notificare, nicio avertizare, niciun telefon de la recuperatori, nimic“, a declarat V.T.
Datoria prescrisă, debitorul executat
Între timp, datoria s-a prescris, dar cu toate acestea un executor judecătoresc din judeţul Bacău, la cererea creditorului, a cerut recent încuviinţarea instanţei din judeţul vecin de a-i executa bunurile, pe care a şi primit-o. Ulterior, i-a înfiinţat şi poprire asupra veniturilor, blocându-i salariul pe card. Tânărul a contestat executarea dată fiind prescrierea datoriei, nu înainte de a achita taxe de timbru judiciar şi cauţiunea ale căror valori au totalizat peste 500 de lei.
„Nu m-a mai contactat nimeni până anul trecut, în iulie, când un executor m-a anunţat că instanţa a încuviinţat executarea silită a bunurilor şi veniturilor mele. Datoria era prescrisă, creditul fiind scadent în 2007. Am vrut să-l achit, însă hoţia era prea mare. Plătisem aproape tot, mai aveam 500 de lei de achitat şi m-am trezit că o iau de la capăt cu întregul credit de 2.600 de lei. Normal că am contestat executarea. Şi aşa a început un proces al cărui final de abia aşteptam să-l aflu“, a adăugat V.T.
În cadrul procesului, tânărul a aflat că, la niciun an de la încetarea achitării ratelor, în 2008, împrumutul a fost cesionat către o firmă de recuperare cu se-diul în Cipru, societate care, la rândul său, a cesionat împrumutul către o altă firmă de recuperări, fără a fi anunţat. Totodată, instanţa a constatat că împrumutul era prescris.
Instanţa a anulat toate actele de executare şi a admis prescripţia
„Analizând contestaţia sub aspectul apărărilor făcute cu privire la intervenirea prescripţiei dreptului de a se cere executarea silită, instanţa reţine următoarele: Potrivit art. 705 din Noul Cod de procedură civilă «(1) Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de trei ani, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită». Faţă de acest text de lege rezultă că prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu, cu excepţia titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, îşi pierde pu-terea executorie dacă în termen de trei ani de zile nu a fost valorificat în mod benevol sau prin executare silită de către creditor. (…) Prin urmare, termenul de trei ani începe să curgă de la momentul scandenţei fiecărei rate în parte, în condiţiile stipulate în contract, cu menţiunea că ultima rată a creditului trebuia achitată pe data de 13.04.2007. (…) În fila 73 din dosar se află o notificare prin care firma recuperatoare aduce la cunoştinţa debitorului preluarea creanţei de către aceasta precum şi debitul datorat, însă aceasta nu poartă nicio dată, cert fiind însă că s-a emis după încheierea contractului de cesiune. La dosar nu se află niciun document din care să rezulte că această notificare a fost comunicată debitorului pentru ca astfel să se fi întrerupt vreun termen de prescripţie, în condiţiile în care acest termen nu era deja împlinit. (…) Având în vedere considerentele arătate, precum şi faptul că intimata a stat în pasivitate în ceea ce priveşte exercitarea dreptului la executare silită o perioadă de timp de 7 ani, 1 lună şi 22 de zile, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi va constata prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită a titlului executoriu“, potrivit sentinţei definitive şi irevocabile dată de instanţă în acest caz.
„Cereţi sfatul unui avocat!“
În consecinţă, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, a admis contestaţia la execurare formulată de V.T., a anulat toate actele şi formele de executare întocmite de executor şi a obligat firma de recuperări să achite cheltuieli de judecată de 1.221 de lei.
Tânărul îi sfătuieşte pe cei care sunt într-o situaţie similară să ceară cât mai repede ajutorul unui avocat. „Am fost mai mult decât surprins când am aflat că fac obiectul unei executări silite şi norocul meu a fost că eram acasă când am primit înştiinţarea pentru că am putut acţiona rapid şi am contestat executarea în instanţă. Am câştigat fără probleme. Dacă nu mă adresam instanţei aş fi pierdut clar. De aceea este bine ca toţi cei care se confruntă cu astfel de situaţii să nu stea cu mâinile în sân, să intre în panică sau să dispere, ci să ceară imediat sfatul unui avocat. Nu vreau să mă gândesc ce aş fi păţit dacă mă aflam în străinătate. Nu aş fi aflat la timp de executare ceea ce înseamnă că nu aş fi avut şansa să contest executarea în instanţă, iar recuperatorii ar fi avut de câştigat“, a conchis V.T. (N. R.)