Mă întâlnesc mai zilele trecute cu Domnul Judecător Mihai Ciubotaru, care îmi spune: De ce nu mai scrii, domnule? Ies dimineaţa la chioşcul de ziare, deschid gazeta, şi nu te găsesc. Mata trebuie să scrii, domnule!
Nu cred că sunt multe persoane în Neamţ şi mai departe care să nu ştie cine este judecătorul Ciubotaru, dar, pentru cei mai tineri şi pentru bucuria mea de a evoca o persoană atât de respectabilă, voi povesti câte ceva:
Eram licean şi el venea în şcoli să ne explice tot felul de lucruri despre justiţie. Ştiţi câţi ani sunt de atunci? Mulţi. Îl priveam toţi cu deosebit respect şi chiar cu un fel de timorare – era o persoană care reprezenta o instituţie de forţă a statului.
Mergeam la spectacole la Teatrul Tineretului, iar acolo îl întâlneam fără greş pe Domnul judecător. Idem la concertele duminicale ale simfonicei ieşene, la acelaşi teatru – nu cred că a ratat vreunul.
Frecventam cenaclurile literare nemţene, şi acolo îl întâlneam mereu pe acelaşi domn judecător. Îmi citea puţinele texte apărute prin revistele literare, mă remarca şi mă încuraja.
După ce am devenit şi eu jurist, mă invita în biroul său de la Tribunalul Neamţ (actuala Judecătorie, cum urci scările primul din dreapta), mă primea cu un protocol deosebit şi mă prezenta colegelor ca pe o persoană specială. Domnule coleg, aşa mi se adresa, iar eu eram teribil de emoţionat, fiind un biet jurist de CAP, debutant.
După un timp, am devenit şi eu judecător şi am putut accepta mai uşor, dar nu chiar lesne, titulatura de coleg din partea Domniei-Sale.
Au trecut anii, Domnul Coleg a avansat în carieră, a ajuns la Curtea Supremă, unde a judecat dosare de mare răsunet. Dar unii dintre noi ştiu că dumnealui s-a mai bucurat de un lucru, pe lângă satisfacţia profesională: nu mai trebuia să-şi ia concediu şi să se urce în tren pentru a urmări Festivalul George Enescu.
În sfârşit, au trecut anii, suntem amândoi pensionari, unul mai ve-nerabil decât altul, ne întâlnim prin oraş sau la unele manifestări pu-blice, aştept prima ocazie în care să-i spun: Am scris şi scriu, Domnule Judecător! Puteţi ieşi dimineaţa la chioşc.
Jud. Gheorghe MOROŞANU
nihilsinegeo@yahoo.com
PS: Domnul Judecător Mihai Ciubotaru scrie şi dânsul, despre justiţie şi altele. Aşteptarea este reciprocă.
va cunosc de mult timp si va admir profesional.din pacate unii colegi mai tineri nu stiu prea multe.miluta dupa ce a iesit la pensie nu a fost agreat de mai marii justitiei din neamt pentru a beneficia in continuare justitia nemteana de experienta judecatorului ciubotaru.ei au zic mii de bogda proste cand a fost promovat la instanta suprema.la un moment dat judetul neamt avea trei judecatori la curtea suprema.este adevarat ca unul era pe algoritmul politic dus de nastase dar ceilalti doi erau profesionisti adevarati.din pacate noi pretuim oamenii valorosi dupa ce ne parasesc.gigi tu esti tare si te rog sa fii la fel de curajos.scrii=ne retrocedarea padurilor lui sturza in mod deosebit ce s-a intamplat dupa procesul de la bicaz.ASTEPT.
Daca este posibil: care mai este situatia in razboiul UNBR – Bota?
Mulţumesc.
Va rugam ca, in masura in care vor mai aparea, sa postati pe site si celelalte articole ale d-lui judecator Morosanu.