Angajatul unei firme care făcea lucrări la fabrica de ţevi AcelorMittal din municipiul Roman, şi a produs un accident soldat cu moartea unui coleg, a fost obligat de judecători, împreună cu firma angajatoare, să plătească despăgubiri morale de 130.000 de euro aparţinătorilor decedatului. În cauză este vorba despre ieşeanul Constantin Tanasă, din comuna Tansa. Pentru ucidere din culpă şi nerespectarea măsurilor legale de sănătate – securitate în muncă, el a fost condamnat la doi ani şi nouă luni de închisoare, cu suspendare, pe patru ani de încercare. În acest interval, bărbatul este obligată să meargă la „semnat“, să anunţe deeplasările mai lungi de cinci zile, să frecventeze un program de reintegrare socială şi să muncească două luni în folosul comunităţii.
Cum s-a petrecut tragedia?
Tanasă era angajat la SC Napoli 33 SRL, împreună cu Nistor. Pe 3 iunie 2021, ei aveau o lucrare de dezafectare a instalaţiei de pompare/filtrare apă din clădirea C5 şi urma a fi efectuată împreună cu alţi doi colegi. Lucrarea era coordonată de Tanasă, în calitate de conducător punct de lucru, dar şi de un conducător al unui excavator. Activitatea a fost dispusă, coordonată şi verificată de Tanasă. Astfel, conform dispoziţiilor sale, victima şi un coleg au coborât în hala C5, au legat cele două conducte de foarfeca excavatorului marca JCB în scopul de a fi scoase din clădire printr-un gol tehnologic efectuat în perete. După asigurarea conductelor, victima şi martorul s-au deplasat la o distanţa de aproximativ 12-15 metri, după care au dat semnalul că pot fi trase. Conform celor dispuse de Tanasă, un coleg a început operaţiunea de tragere a conductelor cu ajutorul excavatorului, însă în acele momente,acestea s-au blocat într-un postament din beton, după care s-au tensionat, iar la deblocare au lovit balustrada metalică a scărilor de acces în hală.
Urmare a loviturii conductelor, o parte a balustrăzii s-a desprins şi a fost aruncată către victimă, lovind-o şi determinând căderea acesteia la sol. Victima a necesitat intervenţia SMURD care a procedat la resuscitarea sa şi conducerea la Spitalul Municipal de Urgenţă Roman, iar de acolo – la Iaşi. Pe 4 iunie 2021, muncitorul a decedat.
Rudele au rămas şocate
Judecătorii au explicat în felul următor cuantumul daunelor morale acordate rudelor lui Nistor: „Instanţa reţine că decesul victimei a provocat părţilor civile o traumă intensă, caracterizată prin suprasolicitare fizică şi psihică, disconfort psihic manifestat prin nelinişte, nesomn. Durerea pricinuită de pierderea soţului, a tatălui şi respectiv a fiului este cu adevărat incomensurabilă, mai ales că aceasta a intervenit într-un mod atât de brusc şi violent.
Dimensiunea prejudiciului moral suferit de soţia, fiii şi mama victimei se impune a fi stabilită nu doar raportat la intensitatea durerilor psihice, la traumele morale şi la gradul de lezare a sentimentelor de afecţiune care stau la baza relaţiilor concrete dintre membrii familiei, dar şi la intensitatea şi profunzimea acestor relaţii, existenţa sprijinului moral, consecinţele înregistrate în planul vieţii familiale, profesionale şi sociale sau apariţia unor dereglări de ordin psihic.
Este cert că părţile civile au avut de suferit din punct de vedere moral în urma decesului victimei, astfel cum rezultă şi din declaraţia martorului audiat în cauză şi raportul de evaluare psihologică. Întrucât atunci când se acordă despăgubiri morale nu se poate opera cu criterii de evaluare prestabilite, iar gradul de subiectivism riscă să denatureze un proces de evaluare rezonabilă a prejudiciului, va trebui judecat în echitate. Repararea daunelor morale are, într-adevăr, ca scop să ofere victimelor o anumită satisfacţie sau uşurare pentru suferinţele îndurate, dar nu poate schimba fundamental situaţia materială şi socială a acesteia. Aceasta legitimează posibilitatea acordării unei reparaţii băneşti, dar suma trebuie stabilită nu atât pentru a repune victima într-o situaţie similară cu cea avută anterior (demers în mod evident irealizabil), cât de a-i procura satisfacţii de ordin moral susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost privată.
Atât timp cât cuantumul reparaţiilor ar fi raportat doar la dimensiunea traumei psihice, este evident că nici o sumă de bani nu ar putea înlocui pierderea suferită, iar valoarea despăgubirilor nu ar putea fi limitată. De aceea, în mod constant s-a apreciat că maximizarea acestora reparaţii băneşti nu ar putea fi corectată decât prin corelarea lor cu principiul îmbogăţirii fără just temei, neputând fi acceptat, din perspectivă morală, ca o pierdere de natură psihică să poată conduce la acordarea unei reparaţii patrimoniale într-un cuantum uriaş„.
(Mihai SAVA)
