l interviu cu Veronica Ropotică, preşedinta Asociaţiei „AQUILA“ Piatra-Neamţ
Veronica Ropotică este unul dintre voluntarii care au făcut pionierat în domeniul luptei împotriva drogurilor, asociaţia pe care o conduce – „AQUILA“ fiind astăzi una dintre cele mai active şi mai vizibile organizaţii de acest fel din judeţul Neamţ. Pentru Veronica Ropotică, chiar un singur tânăr întors de pe drumul autodistrugerii, chiar un singur tânăr scăpat de flagelul drogurilor reprezintă o mare reuşită şi un imbold de a continua activitatea în
slujba comunităţii. Din păcate, însă, voluntarii, care-şi rup din timpul şi energia lor spre binele celorlalţi, nu sunt sprijiniţi atâta cât ar trebui nici de politicieni şi nici de instituţii.
„Drogurile, indiferent de forma lor, cauzează o multi-tudine de probleme într-o societate“
Reporter: Sunteţi direct implicată în lupta împotriva drogurilor. Este greu, este uşor? Putem vorbi despre un pericol pe care drogurile îl reprezintă nu doar la nivel individual, ci la nivelul societăţii?
Veronica Ropotică: Când am pornit la drum, în 2008, ne-a fost greu. Eram singuri. An după an, însă, lumea a început să înţeleagă importanţa voluntariatului şi să ne perceapă altfel. Am numai cuvinte de recunostinţă pentru toţi voluntarii care ne sunt alături din anul 2008, ca de exemplu psihologul Gabriela Andrei, Ana Maria Creţu, Daniil Harasemiuc, Luminita Vîrlan, Sara Stroici, Constantin Barna, Elena Mihai, şi mulţi alţi care au înţeles importanţa muncii noastre.
Mulţumirile se îndreaptă şi spre profesorii din şcolile şi liceele din judeţ, dar şi către Inspectoratul Şcolar – care au înţeles importanţa colaborării cu ONG-urile care susţin educarea şi informarea tinerilor elevi.
Ni se solicită sprijinul de către şcoli, de către părinţi, ba chiar şi de către cei căzuţi în patima drogurilor. Tot răul într-o societate porneşte de la droguri, indiferent de forma lor. Cel mai uşor de procurat şi mai parşiv drog este alcoolul. De la alcool se poate trece la violenţă, la fapte de natură penală. Alcoolul reprezintă o mare problemă socială, şi în egală măsură un mare pericol pentru viitorul României. Oamenii care au un statut economic precar sunt cei mai predispuşi să-şi înece frustrările şi nereuşitele în alcool, cheltuindu-şi puţini bani pe băuturi de o calitate îndoielnică şi care provoacă repede dependenţă. Tinerii sunt influenţabili. Un tânăr crescut într-o astfel de familie, în care valori sunt alcoolul şi violenţa, cu greu va păstra o atitudine demnă şi corectă faţă de cei din jur iar trauma violenţei şi abuzurilor fizice suportate în urma consumului de alcool îl va urmări toată viaţa.
„Politicienii să coboare în mijlocul oamenilor“
Rep.: Ce rol joacă sau ar trebui să joace clasa politică în toată această ecuaţie?
- R.: Politicienii, căci din păcate nu putem vorbi despre oameni politici – cu câteva mici excepţii – ar trebui să renunţe la atitudinea individualistă de care dau dovadă după ce se încheie campaniile electorale. Să renunţe la a mai vorbi doar despre „familia mea“, „casa mea“, „copiii mei’’… Pentru că ei sunt reprezentanţii alegătorilor, ale căror pro-bleme trebuie să le cunoască şi să le rezolve. Şcoala nu poate singură să rezolve problemele copiilor, indife-rent de natura lor, dar cu atât mai mult a celor legate de droguri. Politicienii s-au obişnuit să vorbească la plural doar atunci când vor voturile oamenilor. Care este rolul lor în lupta împotriva drogurilor? E simplu: să iniţieze şi să susţină politici publice consecvente, să voteze legi care să descurajeze traficul şi consumul de droguri, legi care să ofere reguli clare privind calitatea băuturilor, a medicamentelor şi a alimentelor. Şi să nu uite să coboare în mijlocul oamenilor, să le asculte păsurile. Ar avea ce afla de la o mamă al cărei copil se droghează poate şi pentru că statul nu-i oferă alternative de petrecere a timpului liber. N-am văzut un politician, nici măcar unul, care la terminarea mandatului – fie de ales local ori de parlamentar – să vină printre alegătorii săi şi să le raporteze ce a făcut şi ce nu a făcut din ceea ce a promis… Şi ar mai fi ceva. Politicieni să renunţe a mai folosi un limbaj violent în apariţiile în mass-media, să renunţe la a adopta o atitudine care nu le face cinste, pentru că se presupune că ei trebuie să fie modele pentru copii, pentru tineri.
„Instituţiile mai mult promit şi mai puţin sprijină“
Rep.: Instituţiile publice cât şi cum vă sprijină?
- R.: Instituţiile publice locale sau judeţene ne-au sprijinit, însă ar putea face şi s-ar putea implica mai mult. Totul se face pe bază de vo-luntariat. Doar pe puţinii sponsori pe care-i avem ne putem sprijini. Tocmai de aceea, orice ajutor de la autorităţi este binevenit. Din păcate, de cele mai multe ori implicarea autorităţilor se rezumă, repet, la promisiuni. Şi am să vă dau un exemplu. Cei de la Primăria Piatra-Neamţ ar fi trebuit să ne ofere un spaţiu generos ca suprafaţă – fosta Policlinică cu plată – în care mai multe asociaţii să desfăşurăm activităţi centrate pe nevoile tinerilor consumatori de droguri. Adică activităţi care să constituie alternative sănătoase de petrecere a timpului liber. Tinerii să nu meargă prin baruri, ci să înveţe ceva util. Să-i formăm ca oameni. Prin toamna trecută ni s-a promis acest spaţiu, am tot fost duşi cu vorba, iar mai nou ni s-a transmis că spaţiul va fi alocat Poliţiei Locale. Noi eram dispuşi să renovăm clădirea, dar asta n-a contat. Aşa, tot din banii primăriei trebuie făcute reparaţiile la clădire. Mă întreb, ca cetăţean: oare Poliţia Locală are nevoie de mai multe birouri, sau ar trebui să se afle pe stradă? Acesta este „sprijinul“ de care avem, de multe ori, parte. Voluntariat numai cu sufletul nu se poate!
(Liviu ILIE)