Cât costă viaţa unui om ucis într-un accident rutier? Dar o mână sau un picior amputat? O ştiu foarte bine societăţile de consultanţă sau cabinetele de avocatură specializate în obţinerea de daune morale pentru familiile victimelor.
De cele mai multe ori, când se ajunge la o astfel de tragedie, rudele mortului, măcinate de durere şi terminate de cheltuieli, abia au bani să-şi pună un avocat care să le reprezinte interesele în instanţă. Şi, pentru că astfel de procese durează cel puţin doi ani, puţini sunt avocaţii care se încumetă la aşa un dosar fără a primi un avans consistent, chiar dacă prin contractul de reprezentare negociază şi un procent din eventualele despăgubiri (ca „onorariu de succes“). Atunci, dacă cedează la „consiliere“, rudele victimei încheie un contract cu o firmă care se ocupă de obţinerea daunelor de la firma de asigurări trasă la răspundere şi, pe ultima sută de metri, firma preia negocierile cu asigurările. Se încheie apoi o tranzacţie autentificată la notar şi fiecare iese în câştig. Firma îşi ia comisionul, care ajunge la cel puţin 10.000 de lei, iar familia restul.
Problema este că, în unele cazuri, despăgubi-rile acordate de instanţă, prin proces, sunt mai mari decât cele oferite de asi-gurări la „mica înţele-gere“. Dar oamenii nu mai au timp să se plimbe prin instanţe şi putere financiară pentru avocaţi, aşa că merg pe principiul „mai bine mai puţin decât deloc“.
Studiu de caz: tânără ucisă la Bârgăuani
Pentru a vă face o idee despre diferenţa dintre cele două modalităţi de obţinere a despăgubirilor în cazul unei tragedii rutiere, vă prezentăm cazul Cristinei Oniceanu, o tânără de 18 ani, din comuna Dra-gomireşti. În noaptea de 11 spre 12 octombrie 2012, fata era în maşina condusă de Paul Marcel Ciuraru (în vârstă de 25 de ani, din municipiul Piatra-Neamţ). Conform oamenilor legii, şoferul, care „avea o îmbibaţie alcoolică de 0,29 miligrame/ litru, în aerul expirat“, conducea pe DJ 155J un Opel Astra (înmatriculat NT-46-EPM).
„Din cauza neatenţiei, într-o curbă la dreapta, a pierdut controlul autoturismului şi s-a răsturnat în afara părţii caro-sabile“, se arată într-un comunicat al Inspectoratului Judeţean de Poliţie. Ciuraru a scăpat cu câteva traumatisme şi a fost condamnat la un an şi patru luni de închisoare, cu suspendare. Dusă la spital cu organele interne rupte şi hemoragie masivă, Cristina Oniceanu a murit.
În primă instanţă, mama victimei (Beatrica Oana Foltic) şi sora decedatei (Denisa Ioana Oniceanu) au obţinut, la proces, de la Astra Asigurări, daune morale şi materiale în total de 140.000 de lei, plus o indemnizaţie lunară de 25% din salariul minim, pentru Denisa, de la data accidentului până la majorat. Totodată, Astra a fost obligată să plătească şi 2.500 de lei – bani cheltuiţi de familie cu avocatul.
Nemulţumită de sentinţă, firma de asigurări a atacat-o cu apel la Bacău, iar între timp a „căzut la pace“ cu SC Expert Despăgubiri SRL Piatra-Neamţ. Aceasta din urmă a convins rudele victimei, în ianuarie anul acesta, adică la două luni după sentinţa primei instanţe şi declararea apelului, să încheie un contract de reprezentare. Mama fetei moarte a semnat actele şi, pe 3 decembrie, Curtea de Apel Bacău a desfiinţat sentinţa Judecătoriei Piatra-Neamţ (prin care se dădeau daune de aproape 140.000 de lei) luând act de înţelegerea dintre Foltic, Expert Despăgubiri şi Astra.
Astra a oferit aproape 150.000 de lei despăgubiri, din care aproape un sfert au ajuns în buzunarul firmei intermediare. Un calcul simplu arată că, din această tranzacţie, firma pietreană (înfiinţată în 2012, cu zero angajaţi şi sediul declarat pe strada Mărăţei) s-a ales cu 37.500 de lei, iar rudele victimei cu vreo 120.000 de lei. Adică mai puţin cu 20.000 de lei decât le dăduseră magistraţii pietreni, şi fără acea indemnizaţie lunară periodică pentru Denisa.
Preţul sângelui – la mica înţelegere
O altă latură financiară a tragediilor rutiere cuprinde alt tip de intermediari. În goana după un comision gras, personaje suspecte bat la uşa familiei mortului la numai câteva ore de la producerea tragediei, pentru a le propune câştiguri materiale substanţiale.
Un astfel de caz l-a şocat pe un pietrean căruia i-a murit un copil într-un accident petrecut anul trecut.
La două zile după înmormântarea băiatului, fratele tatălui îndoliat (patron al unei mici firme din oraş) a fost contactat pe e-mail de un individ care i-a propus să intermedieze obţinerea daunelor de la asi-gurări pentru pier-derea suferită.
Şocat, pietreanul ne-a pus la dispoziţie respectivul e-mail. Îl vom cita, cu menţiunea că am anonimizat infor-maţiile cu caracter personal din acesta: „Bună ziua, numele meu este D.A. şi ieri am văzut la televizor ce tragedie a avut loc la…. M-a mişcat profund acest caz şi de aceea m-am gândit că poate pot fi de folos prin intermediul dumneavoastră (cunoscând foarte bine familia acelui copil) pentru a le alina cât de cât suferinţa.
Cunosc foarte bine o persoană din Bucureşti, expert în asemenea accidente nefericite, care poate ajuta familiile celor care au suferit aceste grele pierderi să beneficieze de compensaţii materiale şi morale importante. Poate că nu este momentul acum, însă m-am gandit că ar trebui să ştiţi aceste lucruri, pentru că am văzut cât de mult sunteţi implicat şi câte fapte bune aţi făcut pentru acel copil. Am discutat în prealabil şi cu cunoştinţa mea – dacă ar fi de acord să se implice în această problemă – şi acesta a fost de acord. Dacă consideraţi că este o idee bună să vă pun în legătură cu această persoană, vă rog să mă contactaţi pe adresa de mail sau pe numărul meu de telefon personal 0741 (…). Să ştiţi că am avut emoţii mari când v-am transmis acest mail, pentru că nu am vrut să-l consideraţi nepotrivit, însă nu m-am gândit decât la faptul că aş putea să ajut în vreun fel“.
Dacă se dă curs unui astfel de mesaj, urmează o întâlnire cu intermediarul, negocierea comisionului şi apoi demararea procedurilor pentru obţinerea despăgubirilor.
De obicei însă, pe fir sunt mai mulţi intermediari, iar fiecare îşi vrea partea lui, aşa că se poate ajunge în situaţia ca despăgubirile obţinute în acest mod să fie mult mai mici decât cele pe care le-ar fi acordat instanţa.
Cu siguranţă, acest caz nu este unul singular, mai ales că, în ultimii ani, au apărut pe piaţă tot mai multe societăţi specializate în recuperarea unor daune morale în instanţă pentru victimele accidentelor. (Mihai SAVA)
