Acasă Cultura un fel de MANIFEST

un fel de MANIFEST

2409
1
DISTRIBUIȚI

În oraşul copilăriei mele exista, există şi acum, Librăria „Vasile Alecsandri“ din centrul vechi al oraşului Roman. Ştiu sigur că asemenea librării există în fiecare oraş. Din puţinii bani pe care-i puteam agonisi, încă din clasele primare, îmi cumpăram câte o carte şi, înainte de a o citi, o miroseam. Îmi băgam faţa între file să adulmec aroma hârtiei tipărite.

Şi acum, după câţiva zeci de ani, librăria „Vasile Alecsandri“are între ziduri acelaşi miros, iz inconfundabil şi de câte ori trec pe acolo, intru să respir aerul impregnat de cerneală.

Cartea, hârtia, tiparul sunt începutul şi metafora poveştii şi istoriei proiectului de inimă „iubesc HÂRTIA“. Acum se naşte un „dosar“ neconvenţional al pasiunii, un dialog între iubitorii de lectură, între aceştia şi cei care creează cărţi, între primii doi şi fabricanţii de hârtie, între toţi şi tăietorii de lemne, între iubitorii cuvântului, scriitori şi legătorii de carte, de album, de imagine.

Într-un final, îmi imaginez un fel de ţesătură epopeică la care vom tot lucra aidoma Ariadnei, în aşteptare. Istoria cărţii este istoria culturii însemnate, iar cultura este atemporală. Nu ştiu unde ne va conduce acest proiect, dar nu suntem împotriva mijloacelor moderne de comunicare. Cui strică, însă, raftul unei biblioteci sau intimitatea lecturii cu o carte pe braţ? Cui i se pare nefolositor scrisul de mână, frumos, caligrafic, curat? Cui strică deplina ştiinţă a vorbirii care se formează după îndelungate şi folositoare lecturi, cui strică să cunoască sensul cuvintelor, cui strică să gândească înainte de a vorbi?

Din acest dialog policrom purtat cu răbdare între oameni diferiţi, cu meserii diferite, va ieşi la iveală posibilul ideal mascat de angoasă, stupiditate şi absurd al vieţii cotidiene. Ne-am putea regăsi în culoare, pagină, coperţi, rafturi de cărţi, în aroma corpului de carte şi vom ţine aproape.

La o distanţă de treizeci de ani de la acele experienţe unice ale copilăriei studioase, întâmplarea mi-a adus alături un prieten vechi, pasionat de imagine şi hârtie, de fotografie şi peliculă, un artist cuprins de zăpăceala ideală a lucrurilor cu valoare intrinsecă. Şi concepe cărţi, albume frumoase în culorile de inimă ale Catedralelor ruseşti. Cărţile publicate la editura lui au apărut pe pagini de hârtie specială, rară. Sunt cărţi cusute, nu lipite, cărţi care ţin şi fac faţă timpului, obiecte de colecţie.

Şi lângă noi se strâng oameni frumoşi şi asta mă bucură tare. Ceea ce părea o joacă a devenit un joc cu reguli precise. Quod antea fuit impetus, nunc ratio est. Poate vom ieşi din neant sau din zarvă, vom fugi mai uşor din frica de moarte (testamentul olograf se scrie pe hârtie… sic!).

„iubesc HÂRTIA“este un proiect cu finalitate imprevizibilă, ca destinul, ca iubirea…

Anica LUNCANU

1 COMENTARIU

  1. Astazi e mult mai usor sa citesti de pe telefon.Citesti mult si citesti ce te intereseaza.
    Copiii vorbesc foarte frumos, chiar daca lecturile lor sunt de pe telefon…
    Lumea s-a schimbat.
    Buna dimineata!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.