l „Dacă reuşim aclimatizarea, joi ne dorim să «rupem zăpada» şi să ajungem în Camp 3, la 7.500 de metri“, postau în jurnalul expediţiei cei trei alpinişti nemţeni l pe vârful „Zeiţei de turcoaz“ (8.201 metri), reprezentanţii noştri şi-au propus să ajungă între 2 şi 5 octombrie
Aventura alpiniştilor pietreni în lanţul himalayan continuă. Plecaţi să realizeze cel mai important obiectiv al carierei de până acum în propriile ascensiuni montane, nemţenii Ionuţ Ştefănescu, Andrei Laza şi Iulian Petre urmau să pornească spre o nouă cotă a opt-miarului Cho-Oyu (8.201 metri). De ieri dimineaţă, reprezentanţii noştri au plecat spre Camp 1. „Urcăm de la 5.700 metri la 6.400 metri, unde vom rămâne o noapte“. Pentru ziua de astăzi, alpiniştii nemţeni trag să urce spre Camp 2 la 6.900 metri. „Dacă reuşim aclimatizarea, joi ne dorim să rupem zăpada şi să ajungem în Camp 3, la 7.500 de metri“. În „Base Camp“, Iulian, Adrian şi Ionuţ au dat peste o vreme acceptabilă, cu -7 grade Celsius, ninsoarea alternând cu momentele în care soarele îşi făcea apariţia printre norii pufoşi. Cei trei alpinişti preconizau să poată ataca vârful de 8.201 metri, cu o ultimă ascensiune programată între 2 şi 5 octombrie. Între cei trei alpinişti nemţeni doar profesorul Ştefănescu anunţase, acasă, că va încerca o ascensiune fără tub de oxigen până pe vârful „Zeiţei de turzoaz“. Pentru următoarele patru zile, numărul de telefon pe care alpiniştii puteau fi contactaţi în expediţia himalayană va fi nefuncţional, întrucât Adrian, Ionuţ şi Iulian urmau să iasă din aria de acoperire a reţelelor de telefonie.
Primele probleme: frigul şi durerile de cap provocate de lipsa oxigenului
Pe 16 septembrie, în propriul cont de socializare, profesorul Ionuţ Ştefănescu posta: „Suntem în Advanced Base Camp la 5.700 metri, unde mai stăm până pe 18 septembrie. De aici vom urca la 6.200 metri unde nu vom rămâne ci vom coborî. Suntem bine cu toţii“. Abordând de la o cotă la alta ascensiunile expediţiei, cei trei alpinişti nemţeni parcug astfel etapele necesare pentru aclimatizarea propriului organism. Acesta este aspectul obligatoriu pentru secretul reuşitei finale. În 14 septembrie, Iulian Petre scria în jurnalul expediţiei pietrene din Himalaya că ascensiunea alpiniştilor noştri spre tabăra II pe Cho-Oyu continua, în pofida câtorva probleme apărute. „Dorinţa de a ajunge acolo, sus pe vârf, ne face să învingem frigul, dar şi durerile de cap provocate de altitudine. Echipa este bine şi pregătită pentru nivelul următor!“.
În 12 septembrie, alpiniştii nemţeni ajunseseră în tabăra de bază pe Cho-Oyu, la cota 4.900 metri. Montarea corturilor s-a făcut pe o vreme ploioasă şi tot atunci, cei trei alpinişti au început şi perioada de aclimatizare la o altitudine superioară celei din expediţia dusă ultima dată la bun sfârşit, pe un pisc european: Mont Blanc (4.810 metri).
(Ciprian AVĂDANEI)