Comunicare defectuoasă

l o pacientă, victima unui accident rutier, s-a ales cu piciorul amputat, din cauza vidului de comunicare între instituţii  l „Nu e vorba de protocoale, e vorba de comunicare pentru că întotdeauna se caută acele elemente care îngreunează un transfer“, a precizat dr. Silviu Verzea, director medical al Spitalului Judeţean

Două anchete coordonate de Direcţiile de Sănătate Publică Neamţ şi Iaşi încearcă să dezlege necunoscutele în cazul pacientei căreia, în urma accidentului rutier, de duminica trecută, de la Traian, i-a fost amputat un picior. „Necunoscute“ este prea puţin spus deoarece avalanşa de declaraţii ale celor din instituţiile implicate în acestă situaţie arată un singur lucru: vid de comunicare. Şi pentru asta n-ar fi de mirare dacă          s-ar stabili că vinovat este pacientul. Pe scurt, avem un accident cu 3 victime, una dintre ele în stare gravă. La intervenţie pleacă un echipaj al Serviciului de Ambulanţă Judeţean (SAJ) Neamţ şi de la Iaşi un elicopter SMURD (ca urmare a unei informaţii eronate care anunţa dispeceratul de la Iaşi că ar fi vorba de 20 de victime). Pentru presa ieşeană, Diana Cimpoieşu, medic şef UPU-SMURD, purtătorul de cuvânt al Spitalului „Sf. Spiridon“ a declarat că „SMURD Iaşi a trimis elicopterul la locul accidentului tocmai pentru preluarea victimei în starea cea mai gravă. Pacienta cu politraumă ar fi putut ajunge la Iaşi în câteva zeci de minute de la accident, dacă medicul de pe ambulanţă ar fi aşteptat elicopterul. Aparatul de zbor a aterizat la aproximativ 4 minute după ce echipajul SAJ Neamţ a plecat spre Spitalul Roman“. Pe de altă parte, medicul Gabriel Popescu, salariatul SAJ, care a intervenit pentru acordarea primului ajutor a declarat, prin intermediul paginii sale de Facebook, că elicopterul „a sosit la 15 minute după predarea pacientei la Spitalul Roman“.

De ce nu a aşteptat medicul intervenţia SMURD? Acesta explică faptul că dincolo de respectarea unor protocoale, pacienta avea un şoc hemoragic care trebuia oprit. „Decizia de a nu mai aştepta elicopterul (care a sosit la 15 minute după predarea pacientei la Spitalul Roman) şi de a o transporta la acel spital aflat la 7 minute distanţă a fost dictată de starea critică a pacientei. Conform Ordinului 1091/2006 pacientul critic nu poate fi transportat înainte de a fi stabilizat în cel mai apropiat spital, în cazul de faţă Spitalul Roman. Ca să stabilizezi un soc hemoragic trebuie să opreşti sângerarea, în cazul de faţă o arteră a gambei stângi era secţionată. În ambulanţă nu ai Ecograf sau CT ca să vizualizezi hematoamele abdominale capsulare sau ruptura de organ în 2 timpi ce poate duce la pierderea pacientei în câteva minute. Se spune că eu nu am ţinut legătura cu Dispeceratul Neamţ. Îmi pare foarte rău, dar eram ocupat cu stabilizarea victimelor. În schimb, nimeni de la Dispeceratul Neamţ nu m-a sunat pe telefon sau să mă contacteze prin staţia de radioemisie, aşa cum îi obligă fişa postului. În schimb am fost sunat de medicul coordonator SMURD Iaşi care mi-a spus că trimite elicopterul; eu afirmând că pacienta trebuie mai întâi stabilizată şi apoi transportată“, a spus medicul Popescu.

Timpul în astfel de situaţii este preţios şi câteva secunde pot costa viaţa unui om. Un preţ prea mare pe care niciun medic, cu conştiinţa trează, nu şi-l poate asuma. Aşadar, elicopterul SMURD a ajuns în urma doctorului. E greu de crezut că decizia medicului de la SAJ poate fi contestată. Aşadar, anchetele DSP vor ţinti doar în direcţia respectării unor reguli prinse în sute de hârtii, numite generic protocoale.

Râca dintre medicii ieşeni şi spitalele din „provincie“, spusă printre dinţi

Ce s-a întâmplat după stabilizarea pacientei la Spitalul Roman? Abia de aici vorbim despre o hibă semnalată de reprezentanţii unităţilor spitaliceşti din Neamţ. Medicul Maria Andrici, managerul Spitalului Roman, a declarat într-o conferinţă de presă (din 23 mai) că spitalul de la Iaşi a refuzat transferul pe motiv că întâi trebuie sunat la Piatra-Neamţ, pentru că asta este ordinea. „Dacă şi pe cei de la Piatra îi depăşesc, abia după aceea s-o trimiteţi la Iaşi! Deci, nu am trimis pacienta la Piatra-Neamţ pentru că aşa am vrut noi. A fost pentru că Iaşul nu a vrut să primească acel caz“, a declarat Andrici. Totuşi, pacienta a fost acceptată de Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Piatra-Neamţ, aşa cum a spus medicul Silviu Verzea, director medical al unităţii. Asta în condiţiile în care la SJU deşi sunt medici specialişti în chirurgie vasculară şi chirurgie plastică reparatorie, nu există linii de gardă pentru ei. Directorul medical a explicat motivul acceptării transferului de la Roman.

„După ce a fost dusă de Servi-ciul de Ambulanţă la Spitalul Roman, s-a intrat în sala de operaţie având în vedere că avea o hemoragie la nivelul gambei, hemoragie externă provocată de leziuni ale gambei. Imediat după intervenţie, cei de la Roman, aşa cum ne-au spus nouă, au apelat la Iaşi pentru transfer. Cei de la Iaşi le-au comunicat că trebuie să respecte ierarhia, ordinea de competenţe, spitalul imediat superior ca şi competenţe fiind spitalul din Piatra-Neamţ. Atunci, ei au apelat la noi, la linia de Ortopedie-Traumatologie, prin UPU. S-a comunicat medicului nostru de gardă că este vorba despre un politraumatism accident rutier, stare gravă, pacientă cu fractură de gambă, dar cu puls prezent. Deci, cu bătăi ale vaselor de sânge care se percepeau la nivelul piciorului, la membrul lovit.

În aceste condiţii, având puls, vas bun, medicul nostru a acceptat transferul. În aceste condiţii s-a făcut acceptul de transfer. Problema a fost că pacienta, în momentul în care a ajuns în UPU Piatra-Neamţ, cu tensiune mică, puls la arterele piciorului nu mai avea. Ceea ce înseamnă că situaţia vasculară s-a complicat foarte tare. Cazul a devenit de competenţa chirurgiei vasculare şi asta a dus la conduita ulterioră cu tot ce s-a mai întâmplat. Noi am fost oarecum obligaţi, dar niciodată nu refuzăm un transfer din judeţ. Mai ales în condiţiile în care medicul de gardă spune că i s-a confirmat de mai multe ori că pacienta are puls la picior“, a spus dr. Verzea.  Spitalul Judeţean poate refuza un caz doar dacă acesta depăşeşte sfera de competenţă a medicilor. Aici, aşa cum s-a relatat, n-a fost cazul. Dar nu pentru faptul că nu s-a ştiut că femeia avea piciorul zdrobit, ci pentru faptul că în această situaţie medicul de la SJU a fost obligat să accepte transferul pentru că exista acel puls la vene. Dacă starea pacientei s-a agravat pe drumul dintre Spitalul Roman şi SJU, atunci anchetele DSP sunt sortite unei concluzii care va arăta că nici pe această linie nu au existat hibe. Ceea ce a semnalat directorul me-dical Verzea, exceptând acest caz, nişte dificultăţi până la a fi acceptat un transfer există. „Nu e vorba de protocoale, e vorba de comunicare pentru că întotdeauna se caută acele elemente care îngreunează un transfer. Adică, suntem întrebaţi dacă e încă recentă leziunea sau poate mai are puls. Ni se cere să facem o ecografie Dopler, lucruri care nu duc decât la întârzierea cazului“, a mai spus directorul medical. Ceea ce se spune doar printre dinţi de către medicii din spitalele nemţene este că spitalele de la Iaşi, în virtutea faptului că sunt aglomerate, prin preluarea cazurilor din toată regiunea Moldovei, încearcă să evite transferurile inutile ale pacienţilor. Se înţelege că medicii de la Roman au înţeles gravitatea cazului şi au încercat să evite o „escală“ la SJU, dar acest lucru a fost imposibil şi din cauza unor protocoale în care deciziile medicilor pot fi limitate. Nimeni nu poate spune cu siguranţă că pacienta ar fi rămas cu piciorul întreg dacă ajungea mai devreme la Iaşi, dar cu siguranţă ar fi avut o altă şansă. Una despre care anchetele DSP nu prea au ce să dezvăluie deoarece comunicarea interumană se stinge de cele mai multe ori când este înlocuită cu cea interinstituţională, protocolară şi birocratică.

(T. MARIAN)