Magistraţii Tribunalului Bucureşti au decis, vinerea trecută (24 aprilie) arestarea preventivă a 14 membri ai „Academiei Infractorilor Români“ – grupare de criminalitate organizată înviinţată de pietreanul Adrian Marin Botez, zis „Ţâţă“.Aşa cum am mai relatat, „Academia Infractorilor“ era formată din aproape 100 de persoane care s-au specializat în comiterea de furturi şi tâlhării, în magazinele de bijuterii din străinătate. Membrii clanului urmau un program dur de instruire, de tip militar, şi erau pedepsiţi dacă nu respectau regulile instituite de „Ţâţă“.
Unii dintre cei puşi sub acuzare în aces caz le-au declarat procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Cri-minalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) că au fost bătuţi sau ameninţaţi cu un pistol şi un automat Kalashnikov de li-derul grupării, atunci când au încălcat regulamentul intern.
„Nimeni nu putea vorbi neîntrebat ori să pună întrebări. Am văzut cum Alin a întrebat ceva de o maşină şi în prezenţa tuturor, Adrian, zis «Ţâţă“ l-a bătut. La fel Vartic a fost lovit cu pumnii şi cu picioarele de «Ţâţă», care avea nişte bocanci speciali cu vârf din metal, apoi a fost aşezat pe un scaun şi i s-a pus pistolul în genunchi de către Adrian întrucât nu respectase una dintre reguli, anume îşi accesase contul de Facebook, fapt ce era interzis, întrucât el ne spunea mereu prin ce metode puteam fi urmăriţi, conectaţi unii de alţii şi prinşi. Programul tuturor era unul de tip mi-litar, era dată scularea ca la armată, apoi timp de 15 – 20 de minute aveam înviorarea, respectiv eram puşi să facem mişcare, flotări, genuflexiuni etc. Dar nu aveam voie să ieşim afară, totul se executa înăuntru. Nu aveam voie să ieşim din casă, nici măcar în curte, «Ţâţă» având cheile, iar cei mai vechi fiind de pază noaptea, căci ei dormeau ziua. Pot preciza că am văzut la Adrian un pistol cu bile, despre care am aflat ulterior că era legal deţinut de către soţia sa, dar şi o armă automată, un Kalashnikov, de culoare argintie (fusese lustruit cu şmirghel), pe care Adrian, zis «Ţâţă», îl folosea pentru intimidarea celor prezenţi şi pentru ameninţări“, a declarat un martor.
Jurământul
„Eu membru al Academiei Infractorilor Români jur credinţă. Jur să-mi apăr Academia chiar cu preţul vieţii. Jur să respect ordinele, jur să respect Codul, jur să apăr viaţa membrilor Academiei, jur că mă voi dedica cu toată inima, pentru binele Academiei. Jur să suport pedeapsa aspră a Academiei“, este jurământul pe care îl depunea fiecare membru al „Academiei“, în faţa lui „Ţâţă“.
Aşa cum a reieşit la audierile făcute de DIICOT, programul infractorilor era extrem de sever şi bine organizat, iar atacurile erau plănuite în detaliu; fiecărui participant asigurându-i-se un anumit rol.
„Urma să dormim în corturi la marginea oraşelor, în zone retrase, împădurite sau cu vegetaţie abundentă, iar marfa furată urma să fie adusă în ţară pentru valorificare. Din acest motiv trebuia să fim antrenaţi fizic. Ne punea să alergăm, să sărim gardul de la vilă pentru a fi pregătiţi cu asemenea obstacole, dar mai făceam şi diverse treburi în casă, curăţenie, mâncare etc. După un timp de la intrarea în casă, «Ţâţă» m-a întrebat amănunte despre familia mea. Ştia unde locuiesc, de asta mi-a fost şi frică să vorbesc cu Poliţia despre el şi gruparea sa. Am fost şi agresat fizic de «Ţâţă» în perioada cât am fost cazat la el, pentru că nu respectasem una din regulile impuse. Pregătirea nu era numai fizică, era şi psihică, pentru anchetă. Urma, dacă eram prinşi, să susţinem că avem alte identităţi (unii chiar aveau şi buletine false, de pildă Purice Vasile, Ionuţ, Paco, Aurel), să nu vorbim cu Poliţia, să nu trădăm colegii. Cei mai vechi urma să meargă înainte în centrele comerciale ce vor fi atacate, pentru a observa mijloacele de supraveghere şi securitate, distanţa de intrare la magazin, circuitul prin mall, ieşirile posibile, topografia locului şi magazinului şi pentru a hotărî locul şi modul de acţiune al fiecărui participant. Eu, spre exemplu, ar fi trebuit să «ţin de şase». Regulile erau foarte bine stabilite, nu era permis să avem telefoane mobile, unul singur, care era şi şef de grup, doar acesta putea ţine legătura cu «Ţâţă». Nu aveam voie să părăsim tabăra singuri. Trebuia să fim îmbrăcaţi la faptă în haine negre, fără dungi sau semne distinctive. După pătrunderea în magazin, unul dintre cei intraţi spărgea vitrinele unde se aflau bijuteriile, cu ciocane şi baroase, apoi un altul introducea la grămadă, bijuteriile din vitrine în genţi sau rucsacuri, iar în cel mai scurt timp, se părăsea locul faptei. Dacă era loc şi nu se petrecea niciun incident, grupul fugea pe o direcţie prestabilită, toţi deodată, pe drum debarasându-se de hainele pe care le avu-seseră la faptă, se schimba fiecare, iar cel care avea asupra sa prada fie o ascundea (am auzit spunând că o duce la groapă, nu ştiu dacă era şi adevărat, Ion fiind cel care se ocupa de asta). Dacă interveneau probleme, grupul se răspândea, fiecare fugind în direcţii diferite, ulterior, urmând să ne revedem la locurile indicate de cei mai vechi din grup“, este declaraţia unui membru al „Academiei“ transpusă în referatul DIICOT pe baza căruia au fost date cele 14 mandate de arestare preventivă.
Arme de jucărie şi analize detaliate
Unii dintre mebrii grupării, care au acceptat să colaboreze cu DIICOT, au povestit că antrenamentul la care fuseseră supuşi era unul de tip miliar, fiind aplicate deseori şi pedepse pentru încălcarea regulilor interne.
Deseori s-a întâmplat ca, în jafurile comise, oamenii lui „Ţâţă“ să folosească şi arme pentru intimidarea personalului magazinelor, însă, în urma percheziţiilor, anchetatorii DIICOT au stabilit că armele în cauză erau, de fapt, de jucărie. Banii obţinuţi în urma vânzării bunurilor furate erau apoi împărţiţi; o cotă parte fiind trimisă şi familiilor altor membri, aflaţi la închisoare în alte dosare penale.
Indiferent de felul în care decurgea jaful, după finalizarea acestuia urma o analiză detaliată a modului în care banda a lucrat. De aceasta se ocupa Adrian Botez, în persoană, care nota toate greşelile ce fuseseră făcute. Anchetatorii au găsit asupra lui „Ţâţă“ analiza unui jaf din Milano, comis pe 1 decembrie 2014, la Orologeria Pisa, când unul dintre recruţi a fost prins şi arestat.
„1. S-a scăpat pe gang: sapa, mănuşi.
2. Nu s-a ascultat de plan pe unde trebuia să fugim (Mădălin, Anonim).
3. S-a mers cu taxi, metrou.
4. S-a ieşit din faptă neordonaţi.
5. Nu s-au pus cagulele la timp. (Calu)
6. Nu s-a dat fapta la ora potrivită.
7. Ciocanele trebuie să fie mai grele.
8. Trebuie să folosim mănuşi sanitare, chirurgicale, sub cele bune.
9. Trebuie renunţat la bicicletă când vezi că nu e loc să pleci pe ea (Mădălin).
10. S-a ieşit la momentul nepotrivit din faptă şi apoi a intrat înapoi (Florin).
11. Nu trebuia ca un neculegător să culeagă şi să rămână ultimul (Anonim).
12. S-a coborât la metrou după faptă (Anonim).
13. S-a lăsat cagula în parc la un loc cu trening şi topor – Botic“, este conţinutul unui bilet găsit de DIICOT.
(Mihai SAVA)