l Doru Colac a primit daune morale de 2.400 de euro pentru că mai multe victime pe care le traficase nu au mai fost găsite pentru a depune mărturie
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a condamnat România la plata a 2.400 de euro daune morale unui proxenet ale cărui victime, majoritatea din judeţul nostru, n-au putut fi audiate ca martore la proces. Banii ar trebui să-i revină ieşeanului Doru Colac, în vârstă de 46 de ani, condamnat definitiv la şapte ani de închisoare, pentru proxenetism. Faptele care l-au trimis după gratii pe ieşean s-au petrecut în anul 2000 când, împreună cu o femeie, a racolat mai multe minore din judeţul nostru, pe care le-a obligat să întreţină raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, contra cost. „Afacerea“, din care Colac scotea până la 100 de dolari de la fiecare partidă de sex, s-a încheiat în 2001, când au intervenit oamenii legii. Anchetatorii au arătat că, de exemplu, una din fete a avut, în acea perioadă, aproximativ 200 de clienţi. La Parchet, minorele au fost audiate şi au povestit chinul prin care trecuseră. Însă, după ce a început procesul, la Judecătorie, Tribunal şi apoi la Curtea de Apel Iaşi, multe dintre martore nu au mai putut fi găsite. Pentru că, şi în aceste condiţii, magistraţii l-au condamnat pe Colac, reprezentanţii CEDO au considerat că acestuia i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.
Printre altele, în hotărârea CEDO de condamnare a României sunt evidenţiate şi următoarele aspecte: „În perioada 20 martie 2003 şi 17 iunie 2004, Judecătoria Iaşi a amânat judecarea cauzei de cincisprezece ori, pentru a permite, printre altele, citarea martorilor care au fost audiaţi în faza de pre-judecată. (…) Între 12 mai 2003 şi 03 martie 2004, executorii judecătoreşti au încercat de şaptesprezece ori să pună în aplicare mandatele de aducere pentru unii dintre martori.
Potrivit rapoartelor executorii judecătoreşti, martorii au părăsit ţara (M.M.K., F.P.D. şi I.A.P.), s-au mutat la adrese necunoscute (T.E.P., C.R.R., C.R. şi G.C.R.), ori nu au putut fi găsiţi la domiciliu (I.I.C). (…) Judecătoria Iaşi a solicitat Serviciului de Evidenţă a Persoanei Neamţ, în mai multe rânduri, să furnizeze informaţii cu privire la locul unde se află martorii care nu au reuşit să se prezinte în instanţă. (…) Judecătoria Iaşi a considerat că, pe baza informaţiilor furnizate în rapoartele de executare produse de executorii jude-cătoreşti, a fost imposibilă audierea victimelor CR, GCR, FPD, IAP, TEP, MMK şi I.I.C. (…) Cu excepţia declaraţiei lui I.I.C., nu există nicio dovadă în dosar că declaraţiile celorlalte victime au fost citite în faţa instanţei“.
(Mihai SAVA)