Pentru că şi-au abandonat copiii, ori nu le-au plătit acestora pensia alimentară, în ultimii zece ani, doar câteva femei din judeţul nostru au fost trimise în judecată, iar ulterior condamnate. Lor li s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, faptă care se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani, sau cu amendă (şi care potrivit jurisprudenţei este comisă mai mult de bărbaţi).
Într-o astfel de situaţie poate ajunge şi bicăjeanca Maria Loghin, pusă marţi (10 februarie) sub acuzare pentru că şi-ar fi abandonat cei doi copii, un băieţel şi o fetiţă. Cercetarea judecătorească împotriva ei a început ca urmare a plângerii depuse de tatăl celor doi minori. Codul Penal detaliază abandonul de familie ca fiind: „Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte: părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale; neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege; neplata, cu rea-credinţă, timp de trei luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească; neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat, a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndrep-tăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii“. La instanţele din judeţul nostru, pedepsele aplicate pentru această infracţiune au fost cu suspendare.
Bătuţi şi înfometaţi
Cu titlul de exemplu, în cazul unei femei dintr-o comună li-mitrofă oraşului Târgu-Neamţ, instanţa a dispus condamnarea acesteia la trei ani de închisoare cu suspendare, pentru rele tratamente aplicate minorului, abandon de familie şi lovire sau alte violenţe.
După cum se arată în sentinţă, pe 11 mai 2011, poliţiştii din localitatea respectivă au fost anunţaţi de primar că femeia, în mod repetat, îşi abandona cei patru copii minori, încuindu-i într-o locuinţă formată dintr-o cameră şi neasigurându-le necesităţile minime pentru trai. Oamenii legii au demarat cercetările, stabilind că pe 10 mai 2011, inculpata şi-a încuiat copiii în casă, iar după mai multe ore, cel mai mic din ei a spart un geam şi s-a dus la mătuşa lui, cerându-i de mâncare. Mătuşa, văzându-l pe minor că mai e şi bătut, a anunţat asistentul social din cadrul primăriei, iar apoi Poliţia. S-a stabilit că băiatul fu-sese bătut, cu o vargă, de mama lui, care a motivat că fusese neastâmpărat. A urmat apoi o anchetă socială din care a reieşit că inculpata are şase copii, din care doi sunt daţi la rude, iar tatăl acestora este arestat.
„Din cercetările efectuate în cauză s-a constatat că învinuita în mod frecvent îşi părăsea copiii, lăsându-i fără supraveghere şi hrană, pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp, pentru ca în data de 10.05.2011 să îi părăsească definitiv, plecând în loc necunoscut şi abia în data de 12.12.2011 a fost identificată de organele de Poliţie, ocazie cu care i-a fost prezentat materialul de urmărire penală. Inculpata nu a recunoscut în mod expres că intenţionat şi-a părăsit fami-lia; acest lucru fiind combătut prin faptul că aceasta, mai cu seamă, consuma băuturi alcoolice decât să asigure hrana copiilor minori. Aceasta a arătat că a fost nevoită să-i lase singuri pentru a pleca să aducă de mâncare, menţionând că băiatul cel mare urma să aibă grijă de cei trei copii. Din declaraţia martorilor audiaţi în cauză rezultă cu certitudine că mama, în nenumărate rânduri îşi lăsa copii închişi în casă fără supravegherea unui adult, copii având vârste fragede, cel mai mare având vârsta de opt ani. Deşi nu recunoaşte săvârşirea faptelor din întreg ansamblul probator administrat în cauză instanţa a constatat că prin faptele sale inculpata a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată“, se arată în sentinţă.
Judecătorii, care au dispus darea în plasament a minorilor, au trasat şi profilul psihologic al mamei condamnate, stabilind următoarele: „Este evident că inculpata nici nu conştientizează gravitatea faptelor sale, câtă vreme susţine că cel mai mare dintre copii, care are opt ani, trebuia să aibă grijă de ceilalţi minori. Inculpata nu este o persoană responsabilă, care să se poată ocupa de creşterea şi educarea copiilor, iar cei patru minori prezintă, într-un grad mai mic sau mai mare, carenţe educaţionale şi socio-familiale; nivelul lor de dezvoltare fiind mai mic decât cel specific vârstei pe care o au“. (Mihai SAVA)
