Ultimul tur de manivelă

În anul 1895, pe 28 decembrie, are loc prima proiecţie cinematografică, cu aparatul fraţilor Lumière. Această pasiune, care a dat naştere celei de a şaptea arte, a fost turbina care a alimentat imaginaţia. Oameni creativi au dezvoltat o nouă industrie imortalizând momente, stări, evenimente, natura, prezentul. Această dorinţă de a surprinde viaţa în cele mai intime clipe a fost şi una dintre dorinţele cineastului  Constantin Balaci.

Primim la redacţie de sărbători o invitaţie şi o carte. „Constantin Balaci – Ultimul tur de manivelă“. Lansarea va avea loc în luna martie, la Focşani. Nedumerirea este uşor evidentă, însă curiozitatea câştigă teren.

Nici nu ştiu dacă este bibliografie, pentru că autorul începe să povestească pe nerăsuflate ca şi cum s-ar derula un film cu imagini care se succed prea repede şi scrisul rămâne în urmă. Se gândeşte că nu are timp să spună totul, că sunt atâtea de amintit, că…dacă nu termină povestea? Se opreşte. Se întoarce la un moment despre care nu e convins că a spus totul. Clarifică. Aleargă mai departe. Scrie cu o sfială dulce, cu recunoştinţă şi mândrie. A aşteptat prea mult să poată spune toate astea. E şi furios din când în când. Dar cu măsură. Cu măsura unui profesionist care se rezumă la fapte, fără să interpreteze. Ca un jurnal. Vorbeşte de mari oameni de film cu care s-a intersectat personajul cărţii, de piedici, de noroc. De perso-nalităţi care l-au surprins, de felul în care s-a înnobilat cu fiecare întâlnire. De amintiri. De toate activităţile în care s-a implicat, de pasiuni, de îndârjirea cu care s-a luptat să le îndeplinească. De familie, de iubire. Se mândreşte cu cineclubul Zboina Film. O bucată  din suflet e acolo. Şi toate acestea, povestite de fiul acestuia, Florin Gabriel Balaci.

În partea a doua a cărţii, avem „Mărturii peste timp“, o formă de rememorare a interviurilor cu cineamatori, maeştri şi discipoli, culese dintre înre-gistrările audio sau video de autorul-prezentator Florin Balaci.

Printre multe nume prestigioase, întâlnim o personalitate locală: prof. Dumitru Luca, despre care nu mulţi ştiam că a pus umărul la înfiinţarea Clubului de cineamatori „Zimbrul“. Chiar dacă nu mai este printre noi, ştim că a fost cel mai performant director al Casei de Cultură din Piatra-Neamţ. Că a slujit instituţia din anul 1974 până în anul 2010. În interviul cu Constantin Balaci, se conturează  o uşoară dezamagire a lucrului rămas fără ecou.

„Filmele noastre sunt o reflexie a unui timp, domnule“

Rămâne totuşi cu o arhivă intactă cu imagini care surprind acel timp. Când doamna Draga Olteanu Matei se retrage în Piatra-Neamţ, se conturează alt proiect îndrăzneţ: un teatru privat cu actori neprofesionişti. „Vinovat“ şi domnul prof. D. Luca, unul dintre protagoniştii pieselor jucate de trupă. În anul 2008, când cei de la  „Teatrul Vostru“ pleacă  în Israel, Luca spunea: „am jucat cum am simţit“.

Acest testament, pe care îl lasă Constantin Balaci familiei, prietenilor şi cititorilor, nu este singurul lucru. Copleşitoare este întreaga acţiune cristalizată într-o viaţă. E clar că nu îl  va putea contrazice niciodată pe Carl Yang care spunea: „Viaţa netrăită  este o boală serioasă de la care se poate muri“.

Lansarea cărţii, apărută la Editura „Armonii Culturale“, va avea loc într-un cadru festiv de excepţie, cu invitaţi de prestigiu, la Teatrul Municipal „Mr. Gh. Pastia“ din Focşani, unde va  fi şi proiecţia filmului „Camera Obscură“, un documentar despre cinecluburile comuniste. În foaierul teatrului vor fi expuse aparaturi foto film vintage care vor elogia aniversarea celor 50 de ani de cinematorism în Focşani.

(Daniela APARASCHIVEI)