l Mănăstirea Petru Vodă a fost plină cu pelerini veniţi să-l pomenească pe duhovnicul nemţean, la doi ani de la trecerea lui la cele veşnice
Chipul blând şi iertător al părintelui Iustin Pârvu a fost luminat cu siguranţă de un zâmbet cald, acolo în ceruri, printre îngeri, când sute de români s-au recules la mormântul lui, săpat lângă pridvorul bisericii pe care a ctitorit-o la Petru Vodă. Mănăstirea de călugări, aflată în comuna Poiana Teiului, a fost neîncăpătoare, sâmbătă, 13 iunie, pentru mulţimea de pelerini veniţi din întreaga ţară să-i cinstească memoria celui care i-a călăuzit în viaţă cu vorbele lui de duh şi bunătatea nemijlocită. Sosiţi încă de vineri la Mănăstirea Petru Vodă, pelerinii au participat la pomenirea de doi ani a părintelui Iustin, cu inima deschisă, aşa cum făceau şi când el trăia. Deşi s-ar fi crezut că trecerea lui la veşnicie va mai cerne din numărul cre-dincioşilor ce trec pragul ctitoriei sale, iată că mii de oameni nu l-au uitat.
Programul liturgic a început cu oficierea Sfintei Liturghii, sâmbătă dimineaţa, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, împreună cu un sobor numeros de preoţi şi diaconi, şi a continuat cu Parastasul pentru părintele Iustin Pârvu. Pomenirea Preacuviosului Iustin, care a fost duhovnic şi povăţuitor pentru mii de credincioşi din toată ţara, a fost slujită la mormântul părintelui, aflat lângă Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ a Mănăstirii Petru Vodă. Pe o zi frumoasă de vară, la biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ a Mănăstirii Petru Vodă, s-au înălţat rugăciuni pentru odihna sufletului părintelui Iustin Pârvu. În urmă cu doi ani de zile, pe 16 iunie 2013, părintele Iustin pleca la ceruri, lăsând în urmă multă tristeţe şi durere în rândul monahilor, monahiilor, preoţilor de mir, fiilor duhovniceşti, pelerinilor şi credincioşilor pe care i-a povăţuit cu multă dragoste. După terminarea Sfintei Liturghii, s-a oficiat slujba Parastasului într-o atmosferă foarte frumoasă. Mulţi preoţi au înconjurat mormântul părintelui Iustin, în sunetul duios al clopotelor. Seria cuvântărilor a fost încheiată de arhimandritul Hariton Negrea, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, care a mulţumit celor doi ierarhi pentru prezenţă, precum şi tuturor celor care s-au implicat în organizarea Parastasului pentru părintele Iustin.
Râuri de lacrimi şi rugi
Aşa cum era de aşteptat, mulţimea credincioşilor din toată ţara a venit cu nădejde la ctitoria părintelui Iustin, fiind încredinţată că rugăciunile lor, împreună cu cele ale slujitorilor, vor fi de folos nu doar pentru odihna marelui duhovnic, ci şi pentru sufletele lor. Oamenii nu au venit să plângă un om care nu se mai află pe acest pământ şi în această lume plină de ispite, ci şi-au îndreptat paşii către un părinte care prin viaţa lui încercată şi prin credinţa dreaptă pe care a propovăduit-o mijloceşte şi oferă odihnă celor care se apropie de Hristos. Aproape fiecare din cei prezenţi purtau în suflet chipul plin de lumină al părintelui Iustin, care te cucerea prin ochii de culoarea cerului. Miile de oameni care au înconjurat cu inimile lor şi cu flori mormântul vrednicului duhovnic plecat în lumea veşniciei au arătat credinţa pu-ternică pe care o au în Preasfânta Treime şi în sfinţii bineplăcuţi lui Dumnezeu. Jertfa fiecăruia din cei care s-au învrednicit să fie prezenţi la acest moment duhovnicesc a fost, de asemenea, un prilej de recunoaştere a suferinţelor şi ostenelilor părintelui Iustin pe care le-a răbdat de-a lungul întregii vieţi. Şirul încercărilor pe care marele duhovnic le-a îndurat reprezintă pentru mulţi cre-dincioşi un exemplu de mărturisire a credinţei noastre, precum şi un model de curaj.
Faptul că nu va mai exista fizic să-i mângâie pe cei ce vin să caute alinarea la el este o pierdere greu de acceptat, însă cuvintele lui de aur vor dăinui atât timp cât numele lui se va identifica cu glia românească pe care a iubit-o şi pentru care s-a jertfit. Întreaga sa viaţă chinuită, deşi nu se plângea niciodată de ororile prin care a fost nevoit să treacă, s-a concentrat pe lupta împotriva nedreptăţii şi a vrăşmaşului ce căpăta uneori forme umane.
„Toată lumea era cu lacrimi în ochi. Era o linişte adâncă şi o pace în sufletele tuturor. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru că am reuşit să ajung la slujba de pomenire pentru părintele nostru drag. Am o mulţumire sufletească ce cu greu poate fi descrisă în cuvinte“, a spus Elena M., venită tocmai de la Suceava, care l-a cunoscut şi a primit ani la rând sfaturile părintelui Iustin Pârvu. (Ioana CALIŢCHO)
