Acasă Cultura sincopa

sincopa

681
1
DISTRIBUIȚI

motto: „luăm totul în braţe şi strângem la piept numai vânt” (Michel de MONTAIGNE)

Sunt două moduri, dintr-un punct de vedere, de a fi nebun de-legat, dar liber de obligaţia înscrierii cu certificat la Secţia de Psihiatrie, respectiv: să fii Mif-todic, stilisto-optico-geometrico-vitruvian sau pur şi simplu să te cheme C.M., care reprezintă ambele. Aviz pentru toţi: ne aflăm in Anno Domini MMXX, într-o anume una dintre frumoasele noastre zile ale cireşilor în pârg şi ale mălinelor care se duc în iarbă. Şi scriu… covid-ul toxic pe televizoare, mereu, mereu, mereu. Iaca-aşa, nu vreau să ştiu eu câţi au murit în condiţii patettice, dar, într-o anumită calitate, firesc, caut să observ poanta şi fenomenul.

Şi îmi vine ca lui Bogdan Enache să strig: „gata ăi, tăceţi!”. Covizii vor jubila acuşi-acuşi prin creierele noastre, obsesiv, ca o pedeapsă de cântec pe care o auzi vara prin poienile patriei hăuuuuuu-liiiită de o anumită categorie de convivi, naţionali, egalizaţi, hoţomani expatriaţi, repatriaţi, impatriaţi, carantinaţi, claustraţi, prostiţi, pătrunşi şi pătrunzători, nenumiţi în anale, circum-pătrunzători, zburdalnici coloraţi şi unici în felul lor… de a fi şi, în final, amendaţi.

Este de aşteptat ca toată lucrarea răului să nu fie unică, ci Multiplicată ca emoticonaşele de pe facebuc.

Aşadar, începem concluziv: pentru inadaptaţii unei logici fireşti, asta înseamnă a face un lucru în răspăr sau de la capul cozii la capul firii. Nu-mi iese extirparea dracilor prin scris (metodă prescrisă şi răs-prescrisă de somităţile psihiatriei, mai respectabili ca însăşi propria lor ştiinţă), când, din pricina unui amărât de bondar, personajul nostru în viaţă alerga tăhui cu o petică în mâinile care, odată desfăşurate în aer, ies din circumferinţa oricărei perfecţiuni închipuite.

Gata, strig, lasă-l că iese el singur pe unde a intrat, ce te tot învârţi sincopatic în loc? Văd deodată două priviri ce provin de la doi ochi de sub lentile, aflaţi sub şocul unei pasibile idei fixe şi aud: cum vine asta şi ce, ce înseamnă? E cert: eu sunt bondarul, dar nu accept nici chip să aud azi de Goooooaaaaglaeeee.

De zile bune şi deja trecute vreau să aflu despre harta Moldovei tocmită de Dimitrie Cantemir şi nu ştiu dacă pot dovedi că graniţa a fost pe acolo sau pe dincolo, pe muchia munţilor, sau dedesupt, pe lângă apele curative degustate de acest renumit umanist al „nos”, pentru că… e limpede şi de demult: definiţia unui lucru înseamnă, categoria, genul, specia şi diferenţa specifică. N-am habar, sună un prieten. Uitasem, însă, că C.M. nu are, ca tot omul, doi, trei prieteni, ci o armată caracheliană: datornicii-îndatoraţii, foştii sau veşnicii ucenici, zeci de admiraţii din tinereţe, oameni respectabili şi răspunzători de ceea ce spun, fiecare pe domeniu cert, desluşit de enciclopedii.

Orice glumă încetează. Aici. Ceea ce urmează sunt citate unicat şi exclusive al oamenilor Mari următori pentru care SINCOPA, explicată cu termen limitat de gândire, este:

  • Dr. dr. Virgil RĂZEŞU… şi Scriitor: „… atunci când… îşi stă inima în loc şi ai chicat jos, gata, mort!”;
  • Romeo GAVRILIU, allegro fugato in edificiarumInsp.Constr.: „din punct de vedere medical – o nenorocire, din punct de vedere muzical – afli cine eşti!”;
  • Prof. Dr. Luminiţa VASILE-VÎRLAN, Daphne immperita aeterna: „inteligenţa Discreţiei în lumea agresivă a Afectelor.”;
  • Ionuţ-Antoniu LOVIN – Banderas, jurnalist extra-terestru: „drept să-ţi spun, mi se rupe! Ia de aici, dacă vrei să consumi un dicţionar de cuvinte… uite, un citat din Emil Cioran: oamenii sunt încercări nereuşite asemănătoare unei sincope. Posibil ca în Univers să existe specii cu mult mai inteligente decât oamenii, însă mai norocoase… e greu de crezut. Gândeşte-te la meteoritul ăla de acum 65 de milioane de ani care a dus la extincţia dinozaurilor iar oamenii nici măcar nu apăruseră încă pe atunci ca să poată dispărea. Asta este sincopă pozitivă.”;
  • Corneliu CALIN – Jack, rédacteor en chef: „îmi ţin respiraţia”;

 

  • Daniel PUSTANMoţ, director de drumuri, în drum, poduri, șosele, șosete, șosețele și accesorii, actual pensionar: „spune-mi, unde vrei să ajungi?”;
  • Petrică DIACONU, chiar pictor: „nu ştiu ce e aia, dar să-ţi bag sincopa-n copcă!”;
  • Gheorghe ZĂRNESCU, edificattore petra cum petrum: „hm… doar îl ascult pe Cornel din pricina unei afecţiuni speciale datorate”;
  • Constantin TOMŞA, aschalaphus optis: „există o teorie a figurilor de stil…”;
  • Arcadie RĂILEANU, archus mnemonidas: „întrebaţi şi voi un Deştept, nu un Artist ca mine”;
  • Laurenţiu DIMIŞCĂ, deteriora sequor: „deocamdată nu ştiu, dar are culoarea verde”;
  • VioletaSimina MOŞU, eata promissa: „o ieşire momentană din formă”;
  • Ion BABĂTĂ, abdita et adiacenta plantorum multique eflorescentes magis in terminis, profesor de limbă română, antrepenor de idei la CJICPMAM, coregraf, vânător, vânător de popi, pescar, muzeograf și custode al casei muzeale Mihail Sadoveanu de la Vovidenia: „teorie completă. Există sincopă: a) ge-ne-ra-lăă, mu-zi-ca-lăăă şi în dans! Băi, nu fiţi proşti, ascultaţi la mineeee altă clasificare: b): voită, impusă, accidentaaală; c) siiiiincopaaa în viaţăăăă, în istoooooriee, în societateeeeee şi în viaţa oricărui ppprost; d) poate fi: termen geneeeeeraaaall, în muzică, în dans, în literatură, iar în dans, auzi, nu fiţi nătărăăăăăi, în dans înseamnăăăă bătăi în aer, paşi după fraza muzicală sau în afara acesteia. Exempluuuuu: Învârtitaaaaa de la Dămuc saaaaau în folclorul Văii Timişeeeeşti de la Săt-Mar Bihor, nu de la Satu-Mare! În literaaaaaaturăăă, poate fi ANACOLUUUUT… Concluzie: sunteţi nişte oameni nebuni, mergeţi la Neeeeebuuuuni! Cornel, ieşi din viaţa mea, nebunule! Adica, eu cobor acu din Cheile Bicazului, ud leoarcăăăă şi, după tine, mă învârţi pe sincope! Lumea se duce la Dracu şi voi aveţi sincope-n cap!”

(Aici intervin eu, care nu pot stenografia toată bogăţia verbală cu viteza producerii ei, caut o ieşire de urgenţă, şi îl rog să mi-l dea la telefon. Întreb care este părerea personală a Dumnealui despre Alexandru Macedon, fără să-mi imaginez cât gaz mi-am pus în cap şi ce va urma: „este un, un, un Corifeeeeu al Istoriei Tâlhare Expansiiiiiveeee, dement ereditar al cauzalităţii educaţiei misticeee, nu, scrie mitice, nu mistice, a creat o expansiune criminală, habituală asupra unor popoare paşnice cum a fost Veşnicaaa India, unde ei se luptau, e drept, dar între ei. După Alexandru, a rămas Moaaaarte, Distrugeeeere şi un Nume. A distrus tot din vechea lume a lui Hesiod şi neoliticul târziu al istoriei paşniiiiiice araaaabeeee compusă din păstori şi agricultori!”- şi a închis telefonul);

  • Constantin ALUPULUIRUS , hostem in insidiorum locum: „o întrerupere a unei idei.”;
  • Ilie GÎNGA, panes et pisces dabeunt: „se joacă memoria-n soare şi, brusc, ai uitat ce-ai vrut să spui…”;
  • Ioana CUCU, arhitectus, et si male nunc: „pauza datorată unei modificări de percepţie…”;
  • Cristian LIVESCU, filolog,: „un impas uşor de trecut. Dar, mă mai gândesc şi mulţumesc că v-aţi amintit de mine…” (dedico item: aceasta-i lucrarea și-i face sfârșit cu arborele său – Ovidius, „Metamorfoze”, cartea VI) ;
  • Laurenţiu DUMITRAŞC, arhitectus: „Ceea ce faci tu acum cu mine este o sincopă. Nu pricep nimic…”;
  • Claudia VLĂSCEANU, iconom la împărăție: „pauză…”;
  • Ghiţă HIBOVSCHI, gubernius gladis jactore: „… îţi spun dacă nu mă treci la rubrica AŞA NU… Sincopa poate fi vitală, benefică, muzica, inima sau uitarea… Nu pricep nimic.”;
  • Ramona IVAN, non rapide qui sum. Qui sum?: „cuvântul nu există în vocabularul meu, nici în minte şi nici în suflet. Până la urmă ne vede Dumnezeu, dar nu vreau să anticobesc… ”;
  • Ştefania MIF, noli me tangere: „criza care te ia din dreapta.”;
  • Cezar MĂRIUŢ, hommo aquae: „când ea rămâne dreaptă, eu voi rămâne trist.”;
  • un LIPOVAN, care nu-i hahol, din piaţa de zarzavat: „Domnule, important nu este să câştigi, important e să nu pierzi!”;
  • Ioan AMIRONOAIE, anghelithus maximae vocalis: „Sincopa este fenomen ritmic care constă din trecerea accentului de pe Timpul Tare pe Timpul neaccentuat următor cu ajutorul Legato-ului…”;
  • Vasile-Doru ULIAN, apprendista arbusculae: „ruptură brutală între elemente”;
  • Marius ALEXIANU, prof. univ. dr., antropolog al sării, latinist: „când cade o vocală, ca şi cum se întoarce limba ţi se opreşte-n gât…”;
  • Dan LĂCĂTUŞ, gubernator et consilliatore ad UNESCO: „stai, îţi vând o cărămidă…” (din Cazino-ul Constanţa?);
  • Dumitru-Bogdan ENACHE, grafician și pictor stagiar: „Voi nu sunteţi întregi la cap, să-mi bag p… Eu repar garduri şi vouă vă arde… Eu cred că lingi nişte pixeli cu Beluga…”;
  • Ştefan-L, amabiliter et primus filius nascentur in nostra famiglia: „Cred că asta întrebaţi: (an)egal cu an minus 1plus 2, sau (an)n mai mare decât 1 şi egal cu 2n , sau a3 egal cu 2ori 3, egal cu 6.”;
  • Horaţiu MIHAIU, sideria astra per animae: „un accent. ”
  • Ioan CLOPOŢEL, philosophicus barbae et Mastri innabuli manubii: „sunt într-o sincopă de inspiraţie.”;
  • Ştefan POTOP, multo melius digretios UAP: „habar n-am.”;
  • Dan IACOB, Jacobius digresioneses: „modalitatea de a amâna o decizie”;
  • Mihai BOTEZ, primum inter pares: „du-te, vezi DEX!;
  • Florin MIHAI, discrim Imago et lumine: „dacă pauzele între declanşări sunt mai mari, atunci imaginea ar trebui să fie mai bună.”;
  • Alexandru-Cornel NIŢĂ, libertus administratore et vincus facit: „o pauză într-un proces”;
  • Fane PIPIRIGEANU, de la C2, multa paucoromum praecipe: „greşeală, eşec, neatenţie”;
  • Sorin MIHĂILESCU, discipole Imagi Magisterium Auctore Gravissime Optimus maximus et lingvistorium docentis doctorium advocatiea: „Da, Dom’ profesor, sună bine!”
  • Elena BOTEZ, magna cum laudis musae: „Dragii mei, sincopa este ca o rupere a sunetului dintre timp şi contratimp, este greu de explicat, mai uşor îmi vine mie să vă cânt.” Şi a cântat. Am fost onoraţi.

 

  • Daniela NEAMŢU-VRACIU-Costică, femmina non iter Sacer: „Cornel, îţi dau dulceaţă şi nu Trandafiri.”

 

  • Mircea ANDRIEŞ, surprins de C.M. în ipostaze septentrionale, ca președinte al CECCAR-Neamț: „Caetus orbis. Caeci cenzores rarum discernunt colores”, rămas la fel de prieten cu toată consideraţiunea, indiferent de culorile iadului prin care a trecut.

fără mască, Anica LUNCANU

Post Scriptum la închiderea ediţiei: Şi acum, să revenim la interacţiunea celor două sisteme compoziţionale  în tandoul pictural. Noi suntem? Pe ce lume şi cu care rost? Trăim în marginea DEX-ului. Şi, fără nici un raţionament, vreau şi eu să aflu, ca o curizitate personală şi foarte înveselită, ce vrea să priceapă C.M. din toată SINCOPA. Cred că prinde fluturi în vis şi oameni la taifas în zilele Vieţii de care se teme. Bondarul e liber.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.