În portul de la Bicaz e linişte deplină. Dacă în aceeaşi perioadă a anului trecut acolo era puhoi de oameni, acum, puţinii „rătăciţi“ prin zonă întregesc o imagine descurajantă chiar şi pentru răzleţii vânzători de suveniruri. Terasele sunt goale, deşi la acestea au fost montate dispensere pentru gel dezinfectant. Nu e nimeni care să le folosească, cum nu sunt clienţi nici pentru vaporaşele ancorate lângă alte câteva hidrobicilete şi căsuţe, aparent înţepenite în timp. Un aspect plăcut răzbeşte în toată această „secetă“ de turişti. Sunt mai puţine peturi pe luciul apei, adunate într-un colţ. Altădată, o mare înţesată de gunoaie care, pentru moment, pare că se odih-neşte nestingherită la tălpile „uriaşului cu fruntea-n soare“. Un peisaj la care contribuie din plin şi starea actuală a drumului DN 15: Bicaz-Poiana Largului, ce ţine departe orice iubitor de drumeţii care ar putea zăbovi măcar cu privirea în dreptul marelui lac. (M.T.)



