În acastă săptămână se împlinesc patru ani de când părintele Justin Pârvu a trecut la cele veşnice (16 iunie 2013). Prilej cu care, sâmbătă, 10 iunie, la Mănăstirea Petru Vodă, au fost oficiate slujba Sfintei Liturghii şi slujba de pomenire a părintelui. Din toate colţurile ţării, s-au adunat peste 2.000 de credincioşi care şi-au exprimat dorinţa de a fi prezenţi la acest ceas emoţionant. A fost un adevărat pelerinaj al celor care şi-au depus gândurile, aşa cum făceau odinioară, în locul în care despre părintele se vorbeşte la prezent. Ca şi când e acolo, gata să aline, gata să dea un sfat, să înmoaie inimile învârtoşate cu dulceaţa cuvintelor lui. Pe tot parcursul slujbelor, curtea mănăstirii s-a transformat într-un stup îmbibat de culorile porturilor tradiţionale şi de zecile de steaguri înălţate de participanţi. Fiecare s-a oprit în dreptul mormântului, a intrat în chilia de unde părintele, neobosit, împărtăşea speranţă. Chipurile celor mai mulţi erau atinse pe de o parte de lacrimi cauzate de plecarea părintelui din lumea aceasta, pe de alta, încredere pentru faptul că de undeva, de Sus, el mijloceşte pentru cei ce se roagă la el. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu Hariton Negrea, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, la care s-a adăugat un sobor de preoţi. Prezenţi la momentul comemorativ au fost şi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene.
ÎPS Pimen, în predica lui, a evocat personalitatea părintelui, amintind despre un episod scurt din viaţa lui, când l-a întâlnit pe marele duhovnic de la Petru Vodă. O secvenţă care i-a rămas întipărită în minte şi care face referire la ceea ce creştinismul propovăduieşte de mii de ani: iertarea. Totodată, a vorbit şi despre încercările lumii contemporane şi cum le putem depăşi pe acestea.
„Au fost momente de ură asupra creştinilor şi ultima perioadă a fost cea din timpul regimului comunist, care a făcut atât rău, dar cum spune marele teolog Paul Evdokimov «a umplut raiul de mucenici şi mărturisitori». Unul dintre mărturisitorii din perioada comunistă este şi părintele Justin, pe care îl cinstim ca un adevărat mărturisitor al credinţei creştine, aşa cum a mărturisit el prin cuvânt şi prin fiinţa vieţii sale. După ce a ieşit din închisoare, l-am întâlnit la Secu. Nu a spus niciun cuvânt de critică, de ură faţă de cei care l-au chinuit în închisori. A mers la Bistriţa şi acolo am stat împreună câteva luni. Nu a rostit niciun cuvânt împotriva vrăjmaşilor credinţei. S-a retras aici (la Petru Vodă) şi a făcut ceea ce vedeţi şi a spus ceea ce aţi auzit şi v-a dat pildă de trăire creştină, trăire călugărească. Faptele noastre vorbesc şi noi îl simţim pe om dincolo de vorbele sale pentru că de multe ori omul vorbeşte, dar vuieşte ca un chimval răsunător, un sunet nepotrivit, însă părintele Justin a vorbit părinteşte şi a îndemnat la lucruri frumoase pentru neam şi credinţa neamului. Pentru toţi care l-am cunoscut el este mort cu trupul, însă cu sufletul este viu şi avem deplina încredinţare că sufletul său se află în rândul mărturisitorilor lui Hristos. Biserica noastră, cum ştim, pomeneşte pe toţi cei care s-au jertfit pe câmpul de luptă, în lagăre şi închisori pentru apărarea credinţei strămoşeşti, întregirea neamului şi demnitatea noastră de români şi de creştini.“
Totodată, ierarhul, care va împlini în august 88 de ani, a vorbit şi despre provocările lumii contemporane şi cum le putem depăşi pe acestea. „Şi astăzi, trăim vremuri destul de grele cu multe încercări. În primul rând, pentru şcolari. Sunt învăţaţi de mici despre păcatul desfrânării şi de mici sunt îmbuibaţi şi nu mai au drag de învăţătură, de citirea cărţii. Viaţa de familie este în mare pericol. În timpul războiului, multe familii au rămas în sărăcie şi unul dintre membrii familiei a căzut pe câmpul de luptă. Acum, familiile sunt despărţite fără războiul armelor, ci prin războiul felului de a cârmui treburile lumii. Mai marii ţării au dat în mâinile străinilor cele dintâi principale resurse naţionale economice, distrugând atâtea centre de muncă, industria şi iată că bărbatul, femeia sau împreună, lăsând copiii ai nimănui, muncesc ca nişte slugi pe moşiile capitaliştilor din Occident. Pe ecranul televizorului apar fel de fel de păcate, fel de fel de lucruri nedemne faţă de persoana umană. Multă hoţie, multă minciună. Ce trebuie să facem? Rugăciune. Şi să fim conştienţi că este o încercare a lui Dumnezeu pentru întărirea credinţei noastre şi să deosebim binele de rău. Cum au biruit cei din afara închisorilor? Cu credinţă şi cu multă înţelepciune. Cei din afara închisorilor n-au îndurat atâtea dureri ca cei din închisori. Când fac baie, stau pe un scăunel şi mă ating de peretele rece şi îmi amintesc de ceea ce se spune despre cei care au fost închişi. Dormeau cu trupurile goale pe ciment şi unii, cu multă dăruire, se «aşterneau» pe ciment ca cel mai slab să stea peste el, să-l protejeze.Credinţa creştină este frumoasă şi virtutea cea mai de seamă este dragostea creştină şi, în primul rând, iubirea vrăjmaşilor. Părintele Justin este un model fără tăgadă de iubire creştină, de zidire sufletească. De aceea, pe bună dreptate, îl cinstim şi suntem încredinţaţi că el se roagă mai departe pentru mântuirea sufletelor noastre“, a mai spus ierarhul.
După slujba de pomenire nu puţini au fost credincioşii care au luat drumul schitului de la Paltin (la aproximativ trei km depărtare de Mănăstirea Petru Vodă), acolo unde părintele Justin şi-a petrecut ultimii ani din viaţă şi unde a lăsat vie amintirea lui prin toată activitatea pe care a iniţiat-o acolo, pentru întrajutorarea copiilor şi bătrânilor. Un loc asemenea unei vasiliade unde oamenii îşi găsesc alinarea trupească, dar mai ales cea sufletească.
(Marian TEODOROF)
