Criză, împovărare fiscală, piaţă încremenită, bani puţini. Cam acesta este tabloul ultimilor ani care ne-au oferit circumstanţe deloc favorabile dezvoltării unei afaceri serioase. Cu toate acestea economia nemţeană a progresat, menţinută în viaţă fiind de o seamă de firme. Numele acestora le regăsim în „Topul Firmelor“ realizat anual de Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ.
Ele au dovedit că mediul de afaceri nu are nevoie de ajutorul statului pentru a ajuta economia judeţului să crească, dar are nevoie de întreprinzători şi administratori care au ajuns deja să controleze afaceri mature şi care să-şi asume rolul de model pentru cei care sunt la început de drum în lupta cu piaţa.
Vă prezentăm câţiva dintre oamenii pe care se poate baza economia românească şi care pot să educe viitoarele generaţii de oameni de afaceri.
Astăzi Mihai Apopii, directorul general al companiei Tehnoprod şi preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Neamţ.
Redactor: Cum aţi ajuns din militar om de afaceri? De unde această pasiune pentru mobilă?
Mihai Apopii, directorul general al companiei Tehnoprod şi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Neamţ: Eu am lucrat la Săvineşti cinci ani înainte de a fi militar, iar perioada militară a fost rezultatul tot a unei înclinaţii către tehnică. De acolo şi preocuparea pentru lucrurile făcute cu înţelegerea de a şti ceea ce faci. Pasiunea pentru mobilă a venit din familie, însă afacerea cu mobilă a fost o întâmplare. Tatăl meu avea un mic atelier de tâmplărie şi de acolo am început cu meşteritul lemnului la modul artizanal. Aşa cum spuneam, activitatea de producere a mobilei a fost pur şi simplu o întâmplare. Imediat după Revoluţie am ajuns la Staţiunea Bălţăteşti pe care am reparat-o şi i-am dat funcţionalitate. Mă refer aici la instalaţii sa-nitare, de încălzire şi circuitul de apă sărată. Am reuşit atunci să predau staţiunea Ministerului Apărării şi slavă Domnului că încă funcţionează. Pentru mine este o mulţumire personală faptul că obiectivul a rămas şi nu
s-a distrus. Eram bine poziţionat pentru vremurile de atunci, am fost vicepreşedinte al CPUN-ului de la Neamţ, aveam toate drumurile deschise şi spre zona politică, trebuia doar să răspund cu un „Da“ la o solicitare ca să fiu pe o listă.
„A fost greu la început, totul a trebuit învăţat de la zero“
Red.: Cum aţi ajuns să lucraţi pe cont propriu, având în vedere toate oportunităţile care vi s-au ivit în acel moment?
M.A.: Cred că am avut norocul să înţeleg la timp schimbările ce urmau să se producă şi, în august 1993, am considerat că este mai interesant să merg spre zona privată. Primele afaceri au constat în activităţi de import echipamente pentru gaze şi export de mobilă de la Iaşi spre Republica Moldova. Din această activitate am făcut ceva bani şi ne-am întrebat ce facem cu ei. Atunci am ales să facem producţie de mobilă, sesizând nevoia de pe piaţa din Moldova, Ucraina şi alte pieţe din Est care erau şi înainte de 1989 consumatoare de mobilă românească. Am început efectiv să producem mobilă, aici, în baraca aceasta, pe care o vedeţi alături de Tehnoprod, în decembrie 1994. Startul a fost greu pentru că nu aveam scule şi echipamente specifice, toate unghiile le aveam lovite de ciocane şi de ţinte. Şi acum am echipa de tapiţeri cu care am început. Aşadar, în 1994, de Crăciun, am livrat prima garnitură de mobilă tapiţată, aici în Piatra-Neamţ. Am început să producem şi mai mult, ne-am dezvoltat, am investit, iar în 1997 am devenit acţionar unic, virusat de mobilă şi cantonat pe producţie, cu toată convingerea unei alegeri corecte. Tehnoprod a împlinit în acest an 20 ani de existenţă, are o gama bogată de produse create şi vândute pe multe pieţe. Şi foarte important, în cei 20 de ani şi-au găsit un loc de muncă aici, în diferite perioade, peste 1.500 de oameni.
Red. Cât de mult v-a ajutat în business-ul dumneavoastră colectivul pe care îl aveţi la Tehnoprod?
M.A.: Pentru firma Tehnoprod colectivul a fost şi este de maximă importanţă. Avem parte de oameni foarte bine pregătiţi, „valută forte“, salariaţi dedicaţi companiei, fidelizaţi şi bineplătiţi. Atunci când a fost greu, am redus cu 25 la sută salariile, însă niciunul nu a spus că nu, de la ei a venit soluţia. În perioada de criză economică nu aveam comenzi, însă am luat-o pe drumuri cu fiul meu, în Germania, în Italia, din poartă în poartă, le-am arătat produsele, şi uşor-uşor am convins în ceea ce priveşte ca-litatea produselor şi capacităţile noastre. Am lucrat şi pe profit zero doar ca să asigurăm salariile şi aşa am salvat resursa umană. Au rămas oamenii cu adevărat valoroşi la mine în curte, ceea ce este unul dintre marile câşti-guri. Dacă ai bani, maşini găseşti, dar oamenii de valoare nu. Poţi să ai toate ideile din lume, dacă nu ai cu cine să le pui în practică, nu ajungi la rezultate bune. Un alt câştig este faptul că fiul meu a rămas lângă mine. Este inginer electronist însă s-a pliat şi el pe mobilă. A avut firma lui, a încercat să desfăşoare activităţi în mai multe domenii, însă s-a convins că tot activitatea aceasta construită deja şi cu istorie în spate contează. A preluat partea de promovare, este pasionat de fotografie şi se ocupă de relaţia externă a firmei. Lucrăm foarte bine împreună, iar concepţia de promovare a produselor Tehnoprod îi aparţine în totalitate. Compania Tehnoprod este baza şi a altor activităţi. Complexul Olimp, Piaţa en gros, sunt lucruri pe care
le-am făcut cu convingerea că trebuie făcute. Văd că funcţionează şi am motive de satisfacţie. Însă eu rămân la activitatea de produ-cere a mobilei, care a devenit aproape un hobby.
„Tehnoprod este o a doua mea casă“
Red.: Sunteţi foarte implicat în tot ceea ce înseamnă business-ul dumneavoastră şi aşa este şi firesc. Însă, când mai aveţi timp şi pentru familie?
M.A.: Pot spune că Tehnoprod este o a doua casă pentru mine. Eu sunt aici de dimineaţa, de la ora 7, şi până seara la ora 21. Au fost timpuri în care am lucrat şi în două schimburi. Pentru mine este foarte importantă activitatea firmei şi de aceea cea mai mare parte a timpului o petrec aici, la Tehnoprod. Bineînţeles că o parte din timp o petrec şi la Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ, în special în momentul în care avem de organizat evenimente. Trebuie să menţionez faptul că şi la Camera de Comerţ este o echipă extraordinară, foarte bine pregătită, tânără, sunt oameni care ştiu să rezolve problemele şi să găsească soluţii în mod profesionist. A face ceva pentru întreprinzătorii adevăraţi, a oferi servicii şi evenimente membrilor comunităţii de afaceri şi mai ales a identifica şi promova dificultăţile pe care aceştia le întâmpină este pentru mine o mare responsabilitate. Cred în valoarea, importanţa şi rolul întreprinzătorului căruia societatea în ansamblu şi noi toţi trebuie să-i acordăm tot respectul şi aprecierea.
Red.: V-aţi gândit, în urmă cu 20 de ani, că o să ajungeţi la nivelul la care sunteţi astăzi?
M.A.: Nu, nu m-am gândit, trebuie să recunosc. Însă, tot ceea ce am făcut a fost la cel mai înalt nivel pentru că nu mi-a plăcut niciodată să fiu pe locul al II-lea. Şi trebuie să mai spun, fără lipsă de modestie, că ceea ce am realizat a fost aşa cum trebuie, atât în perioada în care am lucrat la stat, cât şi în perioada în care am condus acest business. Toate demersurile mele, toate faptele mele mi-au adus satisfacţii şi mi-au motivat pasiunea de a crea. Bineînţeles că la început
m-am izbit de o groază de probleme, însă învăţând uşor, uşor, am reuşit să fac produse care să fie competitive, de o calitate apreciată pe toate pieţele. Acum este uşor să lucrez pentru că avem profesionişti. Trebuie doar o idee şi ei o pun în practică imediat. Faptul că astăzi ne este trimisă din Germania o fotografie cât o jumătate de telefon, iar săptămâna viitoare noi avem deja produsul livrat, este o abilitate pe care foarte puţine firme o au. Pentru aceasta a fost însă nevoie de studiu individual, de grijă pentru formarea profesională, de investiţii în tehnologie şi materiale, de studiul pieţelor şi multe altele. Pasiunea pentru lucrul bine făcut nu este doar o lozincă, este un mod de viaţă, o soluţie a succesului. Preocuparea pentru propria construcţie, pentru pregătirea continuă, studiul personal sunt condiţii obligatorii pentru a înţelege ce şi cum trebuie să faci un lucru apreciat în orice domeniu.
„Contează foarte mult să ai o relaţie echilibrată cu cei cu care vii în contact“
Red.: Cum este omul Mihai Apopii, dincolo de business şi de Camera de Comerţ şi Industrie?
M.A.: Este cam greu să vorbesc despre mine în felul acesta. Sunt un om normal, nu am nimic care să mă scoată în evidenţă şi nici nu vreau acest lucru. Eu mă identific cu ceea ce fac în firmă, în Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ. Nu-mi plac situaţiile conflictuale, de aceea le evit cât pot. Atunci când am timp, încerc să mă ocup de construcţia personală, să citesc, să fac drumeţii pe munţii din jur. Nu-mi place să îmi fac adversari, nu mi-a plăcut niciodată să intru în politică, deşi insistenţe şi oportunităţi au fost. Şi fiul meu
s-a retras din zona aceasta, după un singur mandat. Este un domeniu care nu ne atrage. Poate pentru că nu sunt un om căruia să-i placă să aibă şef, să trăiască după regulile altuia. A fi într-o formaţiune politică înseamnă neapărat a avea un şef, a te supune unei discipline, înseamnă compromisuri, acceptarea modului de manifestare a altor persoane, a modului de expresie şi atunci când ai o abordare mai singuratică e bine
să-ţi construieşti propriul tău drum şi să nu încurci pe alţii. Mă străduiesc să mă ţin de cuvânt atunci când promit ceva şi nu o să găsiţi pe cineva care să fie înşelat de Mihai Apopii sau căruia să-i datorez ceva. Nicio firmă a mea sau a fiului meu nu are datorii către stat ori faţă de parteneri, nici una nu a intrat în insolvenţă. Încerc să fac lucrurile cât se poate de corect. Că nu pot să mulţumesc pe toată lumea, este altceva. Îmi mai ies câteodată din fire, sunt mai năvalnic, dar îmi revin. Per ansamblu, încerc să menţin echilibrul, mai ales în relaţiile cu oamenii. Contează foarte mult să ai o relaţie echilibrată cu cei cu care vii în contact, să-ţi înţelegi locul şi rostul în ansamblul în care trăieşti.
„Nu am ambiţii şi nici multe pretenţii. Nu e felul meu să epatez în abordări elitiste“
Red.: În afară de satisfacţiile pe care vi le-a adus afacerea pe care o conduceţi, ce alte împliniri aveţi?
M.A.: Am multe satisfacţii personale pentru că deşi nu mulţi ştiu, m-am implicat şi mă implic în viaţa socială a comunităţii, însă nu îmi atribui laude, aşa cred că este firesc. Mulţi dintre cei care-mi sunt apropiaţi ştiu că am avut şi am în continuare grijă de doi copii de la Casa de copii. În prezent, sunt mari, au la rândul lor copii şi sunt aşezaţi la casele lor. Sunt doi fraţi pe care i-am sprijinit de când erau în şcoala generală, ne-am implicat în vieţile lor aşa cum am făcut şi cu fiul nostru, noi le-am fost părinţi. Erau în clasa a V-a când i-am luat în grijă, iar acum lucrează la magazinul nostru din centrul oraşului. Sunt băieţi cu foarte mult bun simţ şi îmi sunt foarte dragi. Atunci când îi văd am o satisfacţie aparte. Ajut, atunci când este nevoie, instituţii care se ocupă de batrâni. Este bine să fie ajutaţi. Ei sunt uşor de mulţumit, nu au pretenţii şi astfel este stimulativ să le faci o bucurie.
Red.: Unde vă petreceţi concediile?
M.A.: Ştiu că plăcerea unora este de a călători, în special, în destinaţii turistice exotice, însă nu şi a mea. Ne-am propus, la un moment dat, să petrecem câte un concediu pe trimestru, însă am ajuns să petrecem câte un concediu pe an, timp de o săptămână. Caut destinaţii care să spună ceva, să aibă o poveste pentru că turismul adevărat este o poveste bine ticluită.
Aşa cum am mai spus, îmi plac drumeţiile de duminica pe munţii din zonă sau, dacă este timp, pe cei din apropiere. Îmi face o deosebită plăcere şi sunt bucuros şi mulţumit atunci când merg la părinţii mei care îmi sunt foarte dragi şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt printre noi. Nu am ambiţii şi nici multe pretenţii. Nu e felul meu să epatez în abordări elitiste. Cred că în viaţă este normal să faci ceva util, ceva cu care să te poţi identifica, sau altfel spus, este bine „să ai număr la poartă“.
(Natalia RÎŞTEI)
