Pentru patru zile, la Piatra-Neamţ, fenomenul „Filmul de Piatra“ (FdP) – ediţia a X-a – a luminat oraşul cu ecranele pe care au rulat zeci de filme, cu bliţurile nenumăratelor aparate de fotografiat şi a sutelor de telefoane care au imortalizat imagini pentru încă vreo zece ediţii, de-acum încolo, de acest gen. Dar, cel mai mult, au luminat oamenii frumoşi implicaţi în acest manifest al cinematografiei. Acea stare în care s-au împărţit fără rezerve secunde şi ore de „pelicule“ , premii, idei, zâmbete, aplauze, muzică. Premiile festivalului n-au avut scopul de a contabiliza adevăratul spirit al acestui fenomen pentru că, până la urmă, atât cei care au fost premiaţi, spre exemplu, cu o pilotă, cât şi cei care au urcat pe podium, au împărţit acelaşi sentiment al satisfacţiei. FdP creşte de la o ediţie la alta şi „riscă“ de la un an la altul aşteptări tot mai mari. Un lucru este cert: FdP nu ar fi arătat atât de strălucitor dacă nu ar fi existat sutele de voluntari. Tineri care au demonstrat că pot face din FdP un eveniment vizibil la nivel naţional.
„Eu cred că orice oraş din ţară ar trebui să aibă un festival de genul acesta. E obligatoriu. În primul rând pentru că aduce filme pe care nu ai unde să le vezi. E un brand prin care poţi să uneşti Piatra cu Filmul de Piatra. Toată lumea din România ştie despre „Filmul de Piatra“ şi asta poate să facă turism, cum s-a întâmplat la TIFF, la Cluj. Poate să ajungă chiar ca TIFF. Chestia e foarte simplă. De la cultură se poate ajunge foarte uşor la turism, trebuie doar să mai existe şi persoane care să-şi dea seama că e nevoie de investiţii şi în infrastructură. În rest, nu văd de ce ar exista o diferenţă între TIFF şi Filmul de Piatra“, este de părere actorul Andi Vasluianu, devorator de filme în calitate de jurat al FdP.
„Il capo di tutti capi“ este directorul FdP, care s-a încăpăţânat să creadă că, de fapt, momentele de cumpănă pe care le-a întâlnit, de-a lungul anilor, în continuarea acestui deziderat, sunt provocări. Unele pe care le-a „onorat“ cu succes.
„Filmul de Piatra este şi vrea să rămână un festival mic şi prietenos. Cel puţin, asta ne pro-punem în fiecare an. De obicei, însă, asemenea unui bulgăre de zăpadă, ideile vin şi festivalul creşte. Aşa am ajuns, anul acesta, să avem 5 locaţii de proiecţii, cel mai complex line-up în ziua de concerte, evenimente speciale şi petreceri în fiecare zi, dar şi o selecţie de filme unul şi unul. Tot anul acesta, am avut un număr record de voluntari înscrişi: 250, ceea ce ne arată că am creat un eveniment foarte iubit, în care tot mai mulţi tineri îşi doresc să se implice“, a spus Andrei Dăscălescu, iniţiator şi director al festivalului.
Dacă între toate acele „rotiţe“, care au făcut ca festivalul de la Piatra să pară un film reuşit, este una care s-a învârtit fără încetare, aceea a fost şi Flavia Dima, co-selecţioner al FdP şi „co-implicată“ în tot ceea ce a fost nevoie ca rolul de gazdă al FdP să fie apreciat.
„Competiţia principală a festivalului a însemnat un spaţiu unde au putut fi urmărite cele mai proaspete tinere voci din domeniul cinematografiei locale, secţiunea de off-competition fiind destinată acelor filme şi cineaşti care deja şi-au afirmat talentul în faţa publicului larg, sau regizorilor care au fost deja prezenţi în competiţie cu un alt film. Aspectul inovator a fost cheia după care ne-am ghidat: în competiţie reuşind să adunăm atât filme care au experimentat cu formulele şi codurile cinematografice, dar şi unele care nu s-au temut să discute pe faţă despre anumite probleme de actualitate ale societăţii“, a precizat Flavia Dima.
Una peste alta, după 10 ediţii de FdP, acest eveniment se anunţă unul din ce în ce mai proaspăt, mai inventiv şi deschis noilor su-gestii de organizare. Încă un motiv să credem că FdP no.11 este aşteptat de pe-acum cu noi surprize.
(M.T.)