Acasă Economic Nonnunquam vacuum (V din X) Blestemul și Chivotul LEGII

Nonnunquam vacuum (V din X) Blestemul și Chivotul LEGII

428
0
DISTRIBUIȚI

motto 1:

„Omenirea nu va scăpa niciodată de necazuri pînă când iubitorii înţelepciunii nu vor ajunge la frîiele puterii politice, sau pînă cînd deţinătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înţelepciunii.”                      (Platon – „De Res Publicae”)

motto 2:

„Ai Carte, ai parte.” (azi ???)   (proverb românesc)

preambul:

„Mă rog, era puşcărie acolo, nu mănăstire, dar chiar şi aşa… Colţii răutăţii se înfingeau în pielea celor educați, carnea de tun avea studii superioare. Nu a avut nimeni curajul să atace frontal știința de carte. Puneam destulă răceală în tăcere, dar eram loviţi frecvent ca profesie. Toți, dar toți au fost vînduți de către avocaţi procurorilor. Deci, voi sunteţi degeaba pe aici, nu? Vinovaţi sunt avocaţii, a naibii treabă… Oare ???”                                                  (din romanul „FERPAR”)                                                                                                                                                                       

 

În Timp, prin naștere dintr-o mamă ne-am ivit toți pe lume. Mai puțin Iisus, născut din Fecioară. Se putea să nu fiu botezat(ă)? Se putea, dacă eram hindi sau musulman, sau făceam parte din vreun trib african sau australian. S-ar fi putut să mă nasc femeie și nu bărbat. Nu avem controlul posibilității creatoare a Lui Dumnezeu. Dar știu cine sunt, știu că aparțin unei tagme, Avocat aflat în slujba Legii, în lupta pentru Om. De la înălțimea unei vîrste îți dai seama că meseria ne alege pe noi și nu noi pe ea. Dar Vocația ?

Am simțit chemarea. Unii dintre noi. Nu toți.

Este cert că, absolvind o Universitate de prestigiu, prima înființată în România, în Ieșii dulcilor noastre vise de tinerețe și voință, de înșuși Alexandru-Ioan Cuza, vă provoc acum pe toți !

Ce facem cu această nou-nouță academie juridică (AJR) apărută? Spunem vorbe, facem Legi, opinăm? Sau ne strângem laolaltă ca să recreeăm corpuscul de legi inteligibile? Mereu ni se amintește că nu este precisă Constituția, că Legile organice prin care s-au făcut Codurile fundamentale nu au trecut pe sub ochiul legiuitorului. Cu alte cuvinte, Ad-vocatores poartă o vină. Una mare !

Pe ce lume trăim? Procurorii sunt niște dumnezei mici, foarte mici, mici de tot cu toate serviciile în spate, judecătorii au devenit fragili și empatici, iar noi ne-am înmulțit ca popii.

Dar Omul? Unde este Omul căruia îi datorăm apărarea?

Dar, peste toate, vine altă întrebare: Cum recunoaștem Cuvântul Legii? Unde se regăsește Logica ei mută, discretă, nepieritoare ca judecata lui Solomon? Unde este acronima Lex-ului, legii, legiuitorului, legislativului? Unde regăsim sensul cuvântului și al judecății minților limpezi?

Să recunoaștem că nu suntem Solomon pentru că nu avem nici Aurul și nici Puterea lui.

Dar suntem Ad-vocatores, ca Cicero, ca Demostene, că putem ține la vorbirea frumoasă pentru Om, pentru interesul său mic, pentru persuasiune. Când orice temerar care știe Carte convinge, deja a câștigat. A rămas în conștiința auditoriului, a judecătorului, și-a ridicat numele mai sus decât se așteptau părinții săi cînd l-au oferit Școlii.

Și acum, se schimbă vorba: ce a ajuns Știința Dreptului ?

Ce a ajuns Litera Legii, virgula, punctul, conjuncția, enumerarea, excepția, silogismul, sistemul legislativ ?

Unde este porunca celor 10 Table? De ce nu vorbim în latina principiilor? Pentru că oricît s-ar urîți lumea sau s-ar sminti, Dreptul principiilor nu va pieri. Nu se poate altfel. Așa cum nu piere Aristoteles din Logica și matematica lumii, nu va pieri nici Ulpian. Din nici vreun sistem de drept al Lumii, nu vor muri. Nu poate nici o creatură dotată cu intelect să reinventeze Dreptul.

Cand eram copii, am învățat pe degete să număram de la unu la zece. De la unu la zece erau și notele noastre și cu ele veneam acasă, cu rușine mică sau mândri de noi înșine.

Vă propun ca această Revistă a noastră să fie a celor de nota opt, nouă, zece.

A acelora dintre cei buni este răspunderea pentru ceea ce afirmă! Pentru că ei știu, restul să rămână în așteptarea hotărîrii parcelor.

Cu tristețe spunem că am deschis Poarta prea larg. Am scăpat vipere în ogradă. Am permis să fie printre noi oamenii fără stagiul obligatoriu, fără munca de jos care te ridică și te construiește ca om. Or, la început, citești, cauți, înveți, furi meserie, o mănânci pe pâine, suferi, aduni ca hârciogul, strîngi în tine experiență, cunoștințe și multe suferințe. Și abia apoi ajungi la Conștiența de Apărător al Legii, al cuvântului ei sacru. Mai are lumea justiției omenie?

Îmi place să cred că nu ne vom numi cățeii drept inculpați sau măgarii delicvenți. Chiar îmi place să cred că putem strînge o mână și că putem admira frumosul din omul negru, alb-negru, maroniu, român, lipovan, armean, bulgar, rus, ceh, geambaș ș.a.m.d. …chiar neamț sau „kaizer” prezidențial. Egali, egali, dar diferiți.

Și iată: se scriu normative fără sens. Pentru nimeni. De unde răsare prostia? Din neștiință, ignoranță, interes, multiculturalitate dirijată după modele inepte și străine culturii noastre. Dar de când femeia este floare și bărbatul o măiastră? De unde vine bicisnica idee că un copil este persoană cu personalitate? Nici Freud, cu boalele sinelui lui frustrat nu a îndrăznit acestea fantasii. Acum apar vrăjitoare într-o lege obligatorie, imperativă, cu un text de 15 pagini… pe pielea cărui palimpsest?

Însuși Papa zilelor noatre nu mai face față definiției parteneriatelor, toate civile și ambiguu penale. Patriarhul permite să se intre în Biserică cu poale scurte și oameni plini de beteșug. Dăm iama prin rost, prin viață, prin respect, prin Cuvânt. Ne facem de pomelniște pomana primită prin har și curaj?

Schimbăm totul pe lume, nu ne mai înțelegem între noi, care noi?

Legea s-a așezat curmeziș împotriva Dreptății? Vă întreb!

Dar Timpul nostru în care puteam face? Unde ne este Timpul? Modelul uman de competență? Precizia, Virtutea, Cartea? Îl întreb și eu pe C.M.:

  • Cum ieșim din dilemă?
  • S-ar putea găsi răspunsul la AstraZînica sau venetica. O fi vreo stihie ca Legea ta, nu a lor, ivită din pasiune și din închipuiri, din vreo spaimă a viselor dăruite degeaba.

Alegerea răspunsului corect nu este la noi, dar ne aparține! În solidum.

per vicario, Anica LUNCANU

 

Post scriptum la ediția pe hîrtie:

acest text este dedicat Profesorilor și Magiștrilor nostri din Cer, in anima nostra per aeternitatis:

Octavian LOGHIN

Mihai-Vasile JACOTĂ

Francisc DEAK

Petru ASCHER

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.