1. Eram la o întrunire cu jurişti europeni de marcă, printre care şi Procurorul General al Olandei – un venerabil de 73 de ani.
El ne relata tot felul de episoade ţinând de justiţia europeană, Tribunalul Penal Internaţional… Şi deodată o cotea spre bicicletă şi ne spunea cum pedala el, cu familia şi prietenii, pe marginea canalului Cutare. Apoi continua cu marile probleme ale justiţiei europene, dar la următoarea pauză revenea la bicicletă.
2. Un tânăr prieten al meu, român, întors dintr-un stagiu în aceeaşi Olandă, mi-a povestit de ce respect se bucură acolo bicicletele şi biciliştii: străzile sunt pline de biciclete, există piste utile şi respectate, între un biciclist şi un automobilist poliţistul îl amendează pe şofer.
3. România 1: Anul trecut, fiind eu cu maşina în Braşov, am oprit undeva, rămânând la volan. A trecut un biciclist şi mi-a făcut un semn de reproş: eram tocmai pe pista de bicle. M-am retras, cuminte.
4. România 2: După, în acelaşi an, la Arad, am văzut tot felul de venerabili(e) pe biciclete idem venerabile, mergând la piaţă şi cu alte trebi. OK.
5. Şi acum, acasă: La Piatra-Neamţ, încalec de dimineaţă, „fac“ oraşul şi cartierul cu voioşie, dar puţin încordat pentru că şoferii pur şi simplu mă ignoră: dacă vor să facă la dreapta depăşindu-mă, nici vorbă să mă lase să trec: mă sună să mă spargă, ideea fiind că eu cu bicla mea să dispărem, ca să treacă ei, profesioniştii auto.
5bis. Ajung puţin şi pe unica pistă velo din Piatra-Neamţ: să fie cam un kilometru pe Bd. Dacia. Când să prind viteza şi plăcerea pedalării, văd două doamne care staţionează pentru o degajată discuţie, pe pista mea. Alături, trotuarul, de două ori mai lat decât pista biclo, e liber. Mă enervez, mă abţin, îmi trece, trec.
6. La Sibiu nu am fost de mult. Avem un preşedinte ciclist, sigur vom fi o republică a cicliştilor. Poziţia Olandei se clatină, sau…?
Jud. (biciclist) Gheorghe MOROŞANU
nihilsinegeo@yahoo.com
