Născut la 30 de ani

Sunt oameni care nu au fost declaraţi la naştere şi nu au avut niciodată un cod numeric personal (CNP). Cetăţeni care nu există pentru statul român. Trăiesc ca şi cum n-ar fi. Fără a avea dreptul la alocaţie, la educaţie, fără să poată primi îngrijiri medicale, fără să poată obţine vreodată o slujbă cu carte de muncă sau o amărătă de pensie. Sunt PIN – „persoane cu identitate necunoscută“, în limbaj poliţienesc. Oameni care, dacă devin infractori, nici măcar nu pot fi traşi la răspundere.

Dacă un părinte nu-şi declară copilul la naştere, riscă o amendă de 6 lei. Cu 1.500 de lei sunt amendaţi proprietarii de vite care nu declară viţelul la fătare. În ţara unde şi animalele trebuie să ajungă în evidenţa autorităţilor, există oameni care ani întregi nu au figurat în evidenţe. Abia după ce au început procedurile de „înregistrare tardivă a naşterii“, aceştia au căpătat un nume, o identitate, un drept.

Vă prezentăm câteva astfel de cazuri.

Întârziaţii Ioan şi Gertruda

Pe rolul instantelor din judeţ, cel mai vechi caz de înregistrare tardivă a naşterii figurează la Judecătoria Piatra-Neamţ, în mai 1998. Atunci, Cezar şi Claudia Pădurean au cerut ca statul să-i dea un CNP fiicei lor, care deja făcuse vreo şase anişori. Solicitarea părinţilor a fost admisă, iar fica lor a intrat în rândul celor care „există“.

Cei care, din diverite motive, nu şi-au înregistrat copiii la naştere, pentru a le da acestora o identitate trebuie să facă o cerere în instanţă. Legea prevede că acţiunea se introduce la judecătoria în a cărei rază are domiciliul persoana interesată, iar judecătorii cer Poliţiei să facă verificări pentru stabilirea identităţii, precum şi avizul medicului legist cu privire la vârsta şi sexul persoanei al cărei act de naştere se cere a fi întocmit. Dispoziţiile sunt valabile şi în cazul în care naşterea unui cetăţean român a fost în străinătate, iar declaraţia de naştere – în ţară.

Unii se trezesc târziu că au nevoie de un document care să le ateste identitatea. Cum ar fi pe la 30 de ani, cum a fost cazul lui Ioan Romanici, din municipiul Roman. În 2008, când s-a lovit prima oară de problema lipsei CNP-ului, tatăl romaşcanului a ascultat de rugămintea fiului şi s-a dus la judecători, să-i facă băiatului CNP. N-a ştiut că e complicat la început, dar s-a rugat la mai multe doamne, care ştiau să scrie frumos, le-a mai dat o găină, un bănuţ şi, după aproape un an a reuşit să-i obţină identitatea băiatului. De altfel, sentinţa prin care a fost „născut“ romaşcanul în cauză este în ton cu libajul birocraţilor care parcă le pun beţe în roate cetăţenilor cu diverse necazuri: „Admite acţiunea civilă formulată de reclamantul Romanici Ioan, domiciliat în municipiul Roman, strada Martir Cloşcă, numărul 292, în contradictoriu cu municipiul Roman, prin reprezentantul său legal, primar inginer Dan-Ioan Cărpuşor şi în consecinţă: dispune înregistrarea tardivă a naşterii reclamantului major Romanici Ioan, de cetăţenie şi naţionalitate română, născut la data de 07.01.1982 în municipiul Roman, fiul din afara căsătoriei al lui Romanici Gertruda, născută la data de 02.08.1963 în municipiul Bucureşti, Sector 5, de cetăţenie şi naţionalitate română, domiciliată în municipiul Roman“.

Autorităţile – obligate să ia măsuri

Convenţia Drepturilor Copilului stipulează, la articolul 7, că „orice copil trebuie înregistrat imediat după naştere“. Există o serie de prevederi care obligă autorităţile să înregistreze copilul la naştere. Conform articolului 8 din Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, „dacă un copil este lipsit, în mod ilegal, de elemente constitutive ale identităţii sale sau de unele din acestea, instituţiile şi autorităţile publice sunt obligate să ia de urgenţă toate măsurile necesare în vederea restabilirii identităţii copilului“. Dar legea asta nu le-a folosit nicăieri până de curând, zecilor de minori din Piatra-Neamţ şi Roman, mulţi proveniţi din familii de ţigani, care au fost luaţi în evidenţă târziu, când părinţii au binevoit să înceapă procedurile la instanţe.

De exemplu, Valentin Radu Câmpean, din comuna Dumbrava Roşie, a făcut o fetiţă (Rabiya Roberta) pe 6 ianuarie 2002, în Turcia, cu Victoriţa Ramona Jimblaru. Minora a căpătat CNP abia în martie 2007. La fel, Mihaela Asaftei, din Mărgineni, a făcut un copil, în urmă cu mai mulţi ani, cu libianul Walid Alsalo. Abia acum s-a gândit să-l înregistreze. Şi la Ion Creangă, Leontina Birtoc a făcut o fetiţă, în 2000, care a primit CNP opt ani mai târziu. Situaţii similare au fost înregistrate în cazurile Gabriela Mihai (Piatra-Neamţ), Victor Lucaci (Sagna), Violeta Darcu (Roman) şi Lenuţa Căldăraru.

Ţiganii şi birocraţia

O situaţie specială este cea a Mariei Stănescu, o ţigancă din oraşul Roznov poreclită „Agripina“. În 2000 ea a născut o fetiţă, la roaţa căruţei, cum se spune. Opt ani mai târziu, a început procedurile de înregistrate a naşterii minorei. Numai că, birocraţia, un coşmar şi pe fondul unei minime şcolarizări, a dovedit-o pe ţigancă, aşa că trei ani mai târziu solicitarea i-a fost constatată ca „perimată“, deoarece femeia nu a ştiut, sau nu a putut să îndeplinească anumite proceduri.

Timpul a trecut, ţigăncuşa s-a făcut mare şi acum, dacă vrea să se mărite nu poate, legal, pentru că n-are CNP. Aşa că, luna trecută, Maria Stănescu a demarat iar procedura înregistrării naşterii, la Judecătoria Piatra-Neamţ. Poate de data aceasta cu mai mult noroc.

Conform Legii 119/ 1996, Maria Stănescu, pentru că nu şi-a înregistrat copilul, riscă o amendă între 3 şi 4 lei. Conform HG 984/ 2005, dacă ar avea în bătătură un bou care nu a fost declarat la fătare, sancţiunea ar fi de 1.000 de ori mai mare.

Imposibil de arestat

Un conflict violent, petrecut în 2006 între două grupuri de ţigani, în faţă la „Tic-Tac“, în Dărmăneşti (Piatra-Neamţ) a scos la iveală o situaţie inedită, care i-a pus atunci pe anchetatori în dificultate.

Autorul agresiunii, un tânăr care avea 22 de ani, conform propriilor afirmaţii, nu exista din punct de vedere legal, deoarece nu avea CNP. El le-a declarat poliţiştilor că se numeşte „Cătălin Sava“, născut pe 23 martie 1984, în Piatra-Neamţ, şi că locuia într-un bloc de pe Aleea Tiparului. El a mai povestit că este ţigan, din partea nomadă, şi că are familie care ar putea să-i certifice existenţa. În cele din urmă, oamenii legii l-au amprentat şi fotografiat pe individ, după care l-au lăsat în libertate, continuând cercetările pentru tentativă la omor.

De asemenea, în paralel, au fost începute demersurile pentru înregistrarea tardivă a naşterii ţiganului.

În 2012, Tribunalul l-a achitat, pe motiv că „fapta nu a fost săvârşită de inculpat“.

Hoţul fără identitate

Persoanele fără identitate n-au cum să ajungă la puşcărie. Un om care a săvârşit o infracţiune, dar care nu are un CNP nu poate fi trimis în judecată, indiferent cât de gravă e infracţiunea. Pentru ei justiţia nu e oarbă. E moartă de-a binelea.

Marius este hoţ. Invizibil. În faţa legii. Stă în anexa Văleni din Piatra-Neamţ şi nu are identitate de 19 de ani, de când e pe faţa pământului. Acum cinci ani, în cartierul Speranţa, poliţiştii au descins la o locuinţă unde au dat peste o femeie cu trei copii. Niciunul nu avea buletin, iar printre aceştia era şi Marius, hoţul căutat.

„Noi am propus arestarea preventivă, dar neavând o identitate s-a hotărât cercetarea lui în libertate şi am demarat procedurile pentru înregistrarea tardivă a naşterii. Dacă avea acte de identitate, se mergea pe arest preventiv“, a povestit un poliţist.

Copiii de la „Caritas“

Deşi nu figurează în evidenţele populaţiei, cei fără CNP respiră, tuşesc, fac febră sau copii. Vin să se vindece sau să nască la spitale. În urma lor rămân găurile din bugetele instituţiilor sanitare, pentru că decontările prin Casa de Asigurări de Sănătate nu se fac pe vorbe, ci pe CNP-uri.

Multe femei au născut la spitalele din alte judeţe, iar acum, lovindu-se de problema lipsei acestui CNP, încearcă să intre în legalitate. Este şi cazul romaşcancei Maria Vieru. Pe 11 iunie 1998, în Capitală, ea l-a născut pe Alexandru Gheorghe, „tată necunoscut, conform certificatului constatator nr. 825/ 16.06.1998 emis de Spitalul «Caritas» – Bucureşti“. 12 ani mai târziu, ea a început obţinerea CNP-ului pentru băiat, la Judecătoria Roman.

„Femeile care vin să nască reprezintă o problemă specifică pentru Spitalul «Caritas». Aici intră şi ţigăncile. Mare parte nu au acte de identitate, pentru că nu au avut niciodată asemenea documente. Şi vin să nască atunci când sunt cu copilul aproape între genunchi. Fiind o urgenţă, suntem obligaţi să le internăm. Le oferim servicii medicale, apoi se întâmplă două fenomene: ori pleacă şi abandonează copilul, ori pleacă din spitale cu copil cu tot, fără să se mai preocupe de înregistrarea lui. De regulă, cele care îşi abandonează copiii dau nume şi adrese false“, a explicat doctorul Bogdan Jansen, directorul Spitalului „Caritas“ Bucureşti.

(Mihai SAVA)