În an de alegeri partidele politice nemţene nu vorbesc despre sondaje, calcule, strategii sau evaluări ci despre blaturi, bârfe şi posibili candidaţi.
La PNL Neamţ, după toată tevatura cu sondajele, calculele şi transparenţa la care s-au dedat opt persoane care îşi doreau un start spre primărie s-a ajuns în momentul în care, deşi sunt socotelile încheiate şi candidatul ştiut, nu se reuşete anunţarea oficială a numelui acestuia, aşa cum se promisese cu ceva timp în urmă. În lipsa unei acţiuni lămuritoare, activitatea nevăzută a sondării de piaţă făcută de liberali rămâne doar un mecanism intern, ascuns, care poate fi contestat de orice la colţ de stradă şi care nu califică un candidat, ci doar îl pune în fruntea unei liste de pierzători.
La PSD lucrurile stau şi mai prost. În prag de an electoral vine Liviu Dragnea şi toată conducerea partidului să adopte un proiect lansat la Neamţ. PSD Neamţ vrea, printr-un proiect americăneşte gândit, poate chiar şi copiat să „dea puterea electoratului“. Trebuie să trăieşti în altă lume, paralelă, să crezi că electoratul are puterea, dar trebuie să fii de-a dreptul naiv şi arogant să spui, ca partid politic, că dai puterea celor care votează.
La capitolul candidaţi PSD stă slab şi parcă nici nu-i interesează alegerile de la Piatra-Neamţ sau Roman, ci doar Târgu-Neamţ şi Bicaz. E clar că ai o problemă la partid când unul dintre membrii cu şanse la Piatra-Neamţ spune că nici legat nu vrea să candideze.
Aici se vede diferenţa dintre PNL şi PSD. În timp ce liberalii se înghesuiau să candideze, la PSD posibilii candidaţi nu ştiu cum să fugă de o asemenea postură.
La alte partide e vânt. Constantin Iacoban (UNPR), Cătălin Drăguşanu(ALDE) sunt doar doi dintre posibilii candidaţi la Primăria Piatra-Neamţ, anunţaţi în 2015 dar care care nu mai pomenesc nimic de acest lucru de la începutul noului an. A rămas consecvent Laurenţiu Dulamă de la Mişcarea Populară. Atât. (A.N.)
