Domnul Cornel Miftode are o preocupare cu totul originală, în sensul că se ocupă metodic și consecvent de destinele Hârtiei. Încerc și eu să-i fiu de folos din două motive. În primul rând, pentru că nu pot să separ ideea de scris, particular sau public, de Hârtie. Al doilea motiv îl constituie o afecțiune deosebită pe care o am pentru Piatra Neamț – oraș civilizat și cultural, pe care l-am străbătut vreo douăzeci de ani în drum spre Mânăstirea Bistrița, al cărei stareț, strălucitul arhimandrit Ciprian Zaharia, mi-a fost și duhovnic și căruia îi păstrez o amintire de neșters.
O să repovestesc mai jos o întâmplare semnificativă pentru Patriarhul Justinian și Sfânta noastră Biserică, în care rolul principal îl joacă Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Ceea ce am aflat în 1983 sau ʼ84 de la Părintele Anania, devenit ulterior Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, a fost validat ca realitate incontestabilă.
În octombrie 1968 eram elev în clasa a XI-a de liceu şi obişnuiam să intru în librării, îndeosebi în cea de la parterul blocului în care locuiam – o librărie de stat ca toate celelalte de atunci. Mare mi-a fost mirarea să văd, expusă la vedere, Biblia. O Biblie sinodală, tipărită cu binecuvântarea Patriarhului Justinian şi însoţită de cuvântul său introductiv. Biblia costa 90 de lei, aşa încât am scos fără nicio ezitare bancnota de 100 de lei pe care o aveam în buzunar şi am cumpărat-o. În aceeaşi seară am deschis-o întâmplător la „Ecclesiast”, rămânând vrăjit de poezia şi înţelepciunea acelui capitol, recitit apoi de nenumărate ori.
Până în 1963, Patriarhul Justinian nu a putut călători într-o ţară necomunistă. Atunci i s-a permis să ia parte la prăznuirea unui mileniu de existenţă a Muntelui Athos. Marele lingvist de la Freiburg, Paul Miron, l-a întâlnit acolo. La un moment dat, Patriarhul i-a arătat butonii de la încheietura manşetei, spunându-i: „Uite, domnule profesor, butonii ăştia i-am primit în dar de la Nae Ionescu, care a fost de câteva ori pe la mine, la Vâlcea”.
În anul 1966, Patriarhul Justinian a făcut o vizită în Anglia, fiind primit de Regina Elisabeta a II-a, care auzise de un reviriment religios în România comunizată. Regina a adus un traducător al său, lăsându-l în anticameră pe cel venit de la Bucureşti, şi la sfârşitul întrevederii i-a spus oaspetelui său că îi pregătise un cadou: un Rolls-Royce nou-nouţ. Patriarhul Justinian i-a mulţumit, adăugând însă că în 1968 va împlini două decenii de patriarhat şi că este mâhnit că în acest răstimp nu a reuşit să tipărească o ediţie a Sfintei Scripturi. Oficialii comunişti îi spuneau că singurul impediment era lipsa Hârtiei… Şi i-a sugerat Reginei Elisabeta să-i convertească darul într-o cantitate de Hârtie pentru Biblii; pentru circa 100-200.000 de exemplare.
Legat de primirea Hârtiei, printr-o societate biblică britanică, avem mărturia unui mare teolog – părintele Ion Bria –, fost redactor al Editurii Patriarhiei între anii 1966 şi 1968, implicat atât în corespondenţa cu furnizorii Hârtiei, cât şi în tipărirea şi difuzarea Bibliei sinodale din 1968. Reproduc din volumul său de memorii mai întâi această precizare: „S-a convenit să se ia ca text de referinţă pentru Vechiul Testament versiunea lui Gala Galaction, iar pentru Noul Testament aceea a lui Vasile Radu, ediţia 1952”.
„Am avut misiunea – continuă părintele Ion Bria – să traduc corespondenţa dintre Patriarhie şi USB (Societatea Biblică, n.n.), să primesc delegaţia USB, în diverse faze ale tipăririi şi difuzării Bibliei. De fapt, de când a început tipărirea, rând pe rând, redactorii au fost prezenţi în tipografie zi şi noapte. Pentru patriarhul Justinian, tipărirea constituia un mare succes politic al Bisericii, mai ales că obţinuse aprobare pentru un plus de tiraj sub pretext că un număr de Biblii vor fi trimise românilor ortodocşi din afara ţării (Basarabia, Bucovina, SUA). // Difuzarea Bibliei a revenit Tipografiei Patriarhiei (Pr. Sabin Verzan), care a expediat cu propriul ei camion câte zece exemplare pentru fiecare parohie din ţară (zece mii de parohii). La terminarea acestui proces, delegatul USB a făcut o vizită în ţară, la parohii, credincioşi, seminarii şi mânăstiri, pentru a se convinge de realitatea tangibilă a difuzării Bibliei. // Am fost martor cu părintele Gagiu la această inspecţie a USB în România pe care patriarhul a acceptat-o. Am văzut Biblia nouă pe biroul preotului din casa parohială, pe pupitrul din biserici, în casele credincioşilor…” (Preot prof. dr. Ion Bria, Al doilea botez, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, pp. 121-122).
Potrivit estimărilor părintelui Bria, cu suplimentările menţionate, tirajul Bibliei sinodale din 1968 a atins 200.000 de exemplare, cifră avansată şi de Mitropolitul Bartolomeu în discuţia purtată cu el acum patru decenii.
Hârtie și Rolls-Royce …
Dan CIACHIR
„iubesc HÂRTIA !”
este un proiect al Fundaţiei „C.M.IMAGO”.
