Acasă Eveniment După şapte ani de procese: Consilier local pus să plătească 150.000 de...

După şapte ani de procese: Consilier local pus să plătească 150.000 de euro

1082
0
DISTRIBUIȚI

 

l suma reprezintă daune materiale şi morale acordate celor patru victime ale unui accident petrecut în 2007 l Ionel Tătaru a primit şi şase luni de închisoare, cu suspendare, pentru vătămare corporală din culpă

Judecătoria Bicaz l-a condamnat, miercuri, pe consilierul local al comunei Grinţieş, Ionel Tătaru, la plata de daune materiale şi morale în valoare de apro-ximativ 150.000 de euro, pentru victimele unui accident rutier pe care acesta l-a provocat în urmă cu şapte ani. Sentinţa a fost dată pe latura civilă, disjunsă din dosarul penal în care acelaşi Tătaru a primit şase luni de închisoare, cu suspendare, pentru vătămare corporală din culpă. Victimele respectivului accident au fost soţii Cornel şi Lucia Sanda Hudulin, alături de Cornel şi Maria Moţiu. Instanţa a dispus ca, împreună cu asiguratorul, Tătaru să achite următoarele sume: 40.000 de euro (daune materiale soţilor Hudulin), 60.000 de euro (daune morale lui Cornel Hudulin), 20.000 de euro (daune morale Luciei Hudulin), 40.000 de lei plus 5.000 de euro (daune materiale şi morale soţilor Moţiu) şi 14.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de cele patru victime. Sentinţa în cauză nu este definitivă, ea putând fi atacată cu apel, în termen de zece zile de la data comunicării minutei.

Istoria unui proces controversat

Procesul din care consilierul Tătaru a ieşit bun de plată şi cu cazier a pornit de la un accident petrecut în ziua de 23 august 2007. Cornel Hudulin (67 de ani), din Timişoara, se afla în Moldova, pe DN 15, la volanul unui BMW negru. Alături, soţia sa. Venea de la Vatra Dornei şi se îndrepta către Borsec, având ca destinaţie finală Târgu-Jiu. Circula regulamentar, după spusele sale şi ale martorului Gavril Marcoci (din comuna Ceahlău), care circula cu o Dacia în spatele lui.

La interogatoriul judecătoresc, Hudulin a povestit succesiunea evenimentelor: „Rulam în coloană, pe banda aferentă sensului nostru de mers, în spatele unui Renault Clio, condus de Cornel Moţiu, la o distanţă suficientă ca în caz de nevoie să frânez în timp util. La un moment dat, din faţă a apărut un autoturism cu o viteză foarte mare, după aprecierea mea cel puţin 150 de km/h. Conducătorul autovehiculului care venea din sens invers (Ionel Tătaru – n.r.) a pierdut controlul volanului, a depăşit linia continuă, a intrat pe banda noastră de rulare, a acroşat lateral maşina Renault Clio, care era în faţa noastră, şi a răsturnat-o în urma impactului. Autoturismul Volkswagen a ricoşat şi a intrat cu viteză extrem de mare în maşina în care mă aflam împreună cu soţia, accidentându-ne grav“.

A demarat ancheta, au fost luate declaraţii, s-au făcut studii la faţa locului, însă lucrurile au trenat. Se pare că Ionel Tătaru (căruia localnicii îi spun „Mardare“), ar fi apăsat până la fund acceleraţia şi după accident. Aşa au apărut martori care în momentul accidentului staţionau cu maşina în altă parte. Alţii par să fi văzut cele întâmplate tocmai din vârful muntelui, de unde coborau cu caşul în cârcă. Iar Hudulin a ajuns, la un moment dat, din cauza acestor răsturnări de situaţie, să se transforme din victimă în vinovat. Aşa se face că, în 2013, Tătaru a făcut o plângere împotriva victimelor şi a trei martori, acuzându-i pe aceştia de vătămare corporală din culpă, mărturie mincinoasă şi instigare la aceeaşi infracţiune. Procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale, iar ordonanţa acestora a fost confirmată şi de judecători.

Martori intimidaţi

Tot în instanţă, martorul Gavril Marcoci a povestit că în timpul anchetei, asupra lui ar fi fost făcute presiuni de oamenii din gaşca lui Tătaru, ca să-şi schimbe declaraţia, oferindu-i-se chiar şi bani. „Cum vii de la Poiana Largului, înainte de a o lua spre Ceahlău, la coborâre către sector, cum îi zice, pe dreapta, este o zidărie de piatră. Eu mergeam lejer. Era o maşină roşie şi una neagră care m-au depăşit, nu cu prea mare viteză, or fi avut ceva-ceva, că nu pot aprecia, din faţă a apărut maşina ceea verde… cam avea viteză…, dar maşinile astealalte erau trecute la locul lor…“, declara Marcoci la momentul acela. Atunci s-a petrecut accidentul. Marcoci a avut şi el autoturismul uşor şifonat de la bucăţile de metal şi sticlă sărite şi pete de ulei pe parbriz. Concluzia sa este aceea că cele două maşini îl depăşiseră şi rulau pe banda lor, în faţa sa.

Poliţia Bicaz a emis atunci un raport de expertiză tehnică ale cărui concluzii sunt: cauza producerii accidentului o reprezenta tocmai manevra de depăşire a Daciei şi intrarea pe contrasens a uneia dintre aceste maşini, lucru văzut doar de Tătaru. Iar varianta acestuia din urmă e simplă: el circula regulamentar, poate un pic cu viteză, şi i-a agăţat pe cei doi aflaţi dincolo de linia continuă, chiar din faţa Daciei.

În 2009, când procesul era în toi, Tătaru a mai susţinut că nu a pierdut controlul volanului: „Cunosc drumul acela, cum îmi cunosc ograda, sau camera în care dorm. Oamenii ăştia-s nişte ordinari (cei doi cu maşinile lovite de el – n.r.), că dacă veneau la mine nu pretindeam bani, să-mi dea să fac maşina, atât, umblă cu tot felul de… Dacă ei amândoi sunt vinovaţi, ei s-au dus şi au dat bani lui Marcoci, care nu spune adevărul“. Referitor la martorii apăruţi după un an şi trei luni de la accident, Tătaru a recunoscut că sunt oameni care-l cunoşteau: „Este un martor din coloana de maşini, un şofer cu o dubiţă (în cazul căruia expertiza constatase că staţionase la momentul accidentului – n.r.)… Martorii Ciucănel şi Dorud veneau pe versant de la stână, iar ultimii cinci martori au fost în coloană şi erau din zonă, cunoscându-mă…“.

La acuzaţia că a încercat să-l determine pe Gavril Marcoci – martorul principal, să-şi schimbe declaraţia, Tătaru a mai spus că numai i-a amintit de divinitate acestuia: „El a fost influenţat şi a luat banul, nu mai discutăm despre asta…“, iar la constatarea cum că tergiversarea anchetei ar fi putut fi rezultatul influenţelor sale materiale sau politice, Tătaru replica: „Nu, pentru că eu sunt victima, nu cel care a făcut victime“. Şi, referitor la faptul că, din cauza unei acuze penale, ar fi putut să-şi piardă postul de consilier, acelaşi Tătaru spunea: „Dar eu nu candidez, şi unde să candidez? Sunt consilier local şi mă … pe ea de «consilierie», domnule!“.

(Mihai SAVA)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.