Recent, la Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ a fost lansat un album documentar despre viaţa şi activitatea pictorului Aurel Băeşu.
Lucrarea, apărută în condiţii grafice deosebite la Editura „Cetatea Doamnei“ din Piatra-Neamţ, este rodul muncii a doi oameni de excepţie – Emil Nicolae şi Lucian Corneliu Agăleanu care, pe parcursul a doi ani de zile, au depus o asiduă muncă de cer-cetare pentru a scoate la lumină informaţii şi documente inedite. „Am considerat că ar fi potrivit să răspundem interesului pe care amatorul de artă contemporană îl are pentru background-ul creaţiei, unde se presupune că
s-ar ascunde niscaiva «mister». Astăzi se scrie şi se vorbeşte frecvent despre «secretele atelierelor», deşi nu totdeauna expresia are acoperire în realitate. În fond, avem de a face cu detalii care privesc relaţia artistului cu sine însuşi, cu familia şi prietenii, cu mediul social. În consecinţă, am realizat acest album documentar tocmai pentru a lumina direct rolul jucat de anumite elemente presupus particulare/ marginale în configurarea operei lui Aurel Băşeu. Pentru asta am investigat arhive, colecţii muzeale şi private, bi-blioteci. Dacă se va observa şi proporţia de inedit pe care am adus-o, cu atât mai bine. Oricum, miza proiectului nostru constă în transmiterea convingerii că, dincolo de toate, artistul este/ a fost şi el un om…“, precizează autorii.
Autoportretul lui Băeşu din scrisori şi de pe şevalet
Albumul este structurat în câteva capitole: după argumentul actorilor, pe câteva pagini sunt aşternute, în ordine cronlogică, cele mai importante momente din viaţa pictorului, de la naşterea sa, în anul 1896, până în 1928, anul în care Aurel Băeşu a murit răpus de tuberculoză. Ulterior este redată o parte din corespondenţa identificată între Aurel Băeşu şi diverse persoane, punându-se accent pe cea cu G.T. Kirileanu, care a fost pentru tânărul pictor, un adevărat sprijin, un părinte, alături de Iorgu Lalu. De asemenea sunt redate în facsimile scrisori către pictorul Otto Brise (căruia Băeşeu i se adresează „bădie Brizdoi“), către pictorul Nicolae Milord (alături de familia căruia a trăit o perioadă de timp), dar şi o scrisoare a lui Nicolae Tonitza către Băeşu, din care redăm următorul fragment: „Dumneata (n. r. Aurel Băeşu) ai destul talent, neclătinată putere de muncă şi multă sensibilitate. Ai tot ce-ţi trebuie, ca să faci artă în înţelesul superior al cuvântului. Nu te lăsa însă influenţat sufleteşte, nici în bine, nici în rău, din graiul sau scrisul altora. Ci, verifică numai, prin alţii, pro-
priile dumitale observaţii asupra operei realizate. Aceasta după ce ţi-ai terminat munca. Iar dacă vrei să faci din sufletul dumitale armă de oţel, viguroasă – obişnuieşte-te să suporţi cu bucurie o lovitură cinstită şi fugi cât vei putea de alintări sufleteşti“, îl sfătuia Tonitza. Din păcate, aceste sfaturi nu au putut fi însuşite pe deplin, deoarece, la un an după primirea acestei scrisori Băeşu avea să se stingă.
Din corespondenţă se creionează portretul unui artist ta-lentat, dornic să lucreze, să fie îndrumat, dar copleşit de sărăcie, singur şi uneori lipsit de orice sprijin.
Într-un alt capitol sunt redate 14 dintre autoportretele lui Aurel Băeşu, realizate în perioada 1916 -1927 şi o serie de tablouri aflate în colecţiile muzeelor de artă din Bacău, Neamţ şi în colecţii parti-culare, însoţite de schiţele pregătitoare pe care le făcea artistul.
Albumul se încheie cu o serie de texte referitoare la Aurel Băeşu, unele din presa vremii ( „Avântul“, „Universul literar“), corespondenţa dintre foşti prieteni ai artistului, note şi amintiri.
Aurel Băeşu – un vis împlit
Se poate spune că şi prin acest album, o frântură din ultima dorinţă a lui Băeşu a fost din nou împlinită. Înainte de a muri, pictorul l-a rugat pe doctorul N. Leon, ca în cazul în care se va stinge, banii lui (14.000 de lei) să fie donaţi „pentru a servi ca ajutor unor elevi săraci, cu al căror talent ne vom făli“. Poate că şi acest album-documentar va fi de folos nu doar celor dornici să cunoască arta şi viaţa lui Băşeu, ci şi celor care se vor inspira din opera sa, tinerilor talentaţi aflaţi la început de drum.
Cert este că pietrenii care abia acum îl descoperă pe Băeşu, datorează acest fapt lui Cornel Agăleanu care, dintr-o întâmplare fericită şi mânat de curiozitate, a ales să-l readucă în atenţia publicului pe pictorul care s-a stins înainte de vreme şi care este înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Piatra-Neamţ. Şi pentru că Aurel Băeşu merită mai mult, se conturează deja posibilitatea ca, în viitorul apropiat, un bust al pictorului să fie aşezat într-un spaţiu din apropierea centrului oraşului.
Precizăm că abumul prezentat a apărut în cadrul proiectului „Aurel Băeşu. Album documentar“ derulat de Asociaţia Lions Club Piatra-Neamţ, cu sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ, prin programul de finanţare nerambursabilă.
(Sabina DAMIAN)