Cornel MIFTODE 65

Unui Artist i se cuvine iubire și prețuire. La aniversară, i se dăruiesc prin rostiri și cuvinte frumoase, copleșitoare. Și ele au venit în grabă și neorânduială din toate părțile. Cuvinte despre tine, haimanaua luminii care scrie, pungașul nălucirilor frumoase oriunde se găsesc. Și am ales ca acestea să rămână pe Hârtie, să prindă rădăcini. Ecce:

• Chiar așa? Cornel, artistul fotograf al urbei, al meleagurilor noastre, avântat în valurile vieții până la vârsta asta?! Adică furișat peste hotarul lui 60 cu încă un lustru? Cu pletele lui albe încununând o figură tinerească, sfidează orice pronostic de situare cronologică. Mare pișicher… dar întru totul îndreptățit în existența lui necomună. Pot să-i zic: un norocos! Ia să fi apucat el un tren de acum două milenii, atunci să-l fi văzut cum și dacă s-ar fi putut fofila printre arcane cinice ale legiferării romane gerontofobe: Sexagenarios da ponte! (adică: cei trecuți de șaizeci de ani să fie aruncați de pe puntea vasului în mare…) Cam în acest fel le era proiectat „conețul” (po ruskii), că ciubota italică beneficia de suficiente mări limitrofe pentru a li se atribui și acest oficiu de creștere indirectă procentuală a întineririi terestre… Când ziceam „norocos”, mă refeream la un dat originar: fibra slavă din constituția genetică a lui Cornel l-ar fi pus, totuși, la adăpst de avaniile persecutorii râmlenești. Noi, ceilalți, de gintă latină, de acolo ne cam tragem soarta, ca moștenitori și de bune și de rele ale înaintașilor latini, probabil că mai mult de rele…

Nu aș putea pretinde că sărbătoritul de astăzi mi-a oferit în totalitate prietenia lui; cred că nici nu prea meritam așa ceva. Dar, oricum, eu l-am simpatizat încontinuu, pentru felul său singular de a ființa; așa că atât cât m-am priceput, i-am mai întins, sporadic, câte  un pumnișor de ajutor. Ce aș putea spune, cu nădejdea de a nu cadra decentrat un crochiu de portret? Firește, nu sunt eu cel mai în măsură a i-l schița așa cum s-ar merita făcut. Omul e greu de prins în niște tușe imobilizante, e lunecos ca un păstrăv. Are în el ceva din spiritul și dinamica unui Ariel, personaj shakespearian. Se mișcă precum argintul viu, în toate zările, fără azimut prealabil. Se ocupă de toate, probabile și improbabile… de nimicuri ce se vor și adesea și sunt esențiale. A reușit, în vremea din urmă, să polarizeze în jurul său cam pe toți cei care au ca numitor comun de suflet faptul de a „iubi Hârtia”. Cu siguranță, el, pionierul, a pornit, de mult, de la cea fotografică în primul rând, așa cum îi cere profesia. Noi, ciracii, de la cea de ziar, de carte…

Ca entitate umană, cred că i se pot recuza câteva atribute oțioase,  gen „respectabilitate burgheză”, morgă,  conformism. Dar nu putem nicicum să-l frustrăm de acela, meritat, de artist, de boem întârziat  printre pragmaticii contemporani puri și duri. Cu maestrul Cornel e altceva, de regăsit doar între raritățile acestei lumi care a cam luat-o razna. Aș puncta aici: naturalețea netrucată, refuzul conveniențelor oficiale, chiar  je m’en fiche-ismul lui „ce-am avut, și ce-am pierdut”, precum și datul cu tifla viitorului, atât de problematizant recepționat de oamenii gravi din zilele noastre. În prezentul lui continuu, aproape imperturbabil, omul Cornel secondat de tașca lui cu echipament profesional de „primă mână” își duce necontrariat dialectic laolaltă și trecutul, și viitorul. Și acestea, cu bune, cu rele, ca noi toți (sau măcar o parte, cei mai puțin privilegiați de soartă). N-ar fi deloc de mirare ca tot el să ne facă și cele din urmă poze…

Așa că o să-i urez acum, la moment aniversar, cele cuvenite unuia singular ca dânsul:        „Să ne trăiești cât consangvinul și hăbăucul Ivan Turbincă, imortalizatorule Cornel MIFTODE!” (Mihai STÎNCARU – De vive mémoire…)

• Cornel MIFTODE este un artist. De fapt, este Artistul. Ochii lui văd lumea altfel. Când te priveşte, vede ce-i mai bun în tine. Dintr-o clădire în ruină e în stare să scoată frumuseţea absolută. E altfel. N-am reuşit până acum să-l caţăr pe munţi ca să-mi desluşească aşa cum trebuie ceea ce am găsit eu acolo. Dar timpul nu e pierdut. La Mulţi Ani, Om Bun! (Corneliu CALIN – Jack)
• Rar artist al fotografiei, cum este Cornel MIFTODE! Într-o epocă în care imaginea „vinde și cumpără”, în care versatilitatea este „o normă anormală”, C.M. vine și fixează o lume după imaginația sa și demonstrează că are dreptate. El are talentul să se identifice cu ceea ce vede, cu ceea ce fotografiază, el vede ceea ce vedem și noi, prin obiectivul aparatului de fotografiat și ne spune, în final, ce trebuie să reținem. Dacă nu ar fi (fost) un risipitor de frumusețe, dacă nu ar fi (fost) un risipitor de imagini, dacă nu ar fi (fost) un risipitor de istorie, Cornel ar fi putut deveni cronicarul comunității noastre, în care el este „o figură” care face parte din peisaj! Am fost colegi de armată, el „la termen redus”, eu „la trupă”, la Caracal, dar nu am avut timp, până acum să povestim „amintiri din cătănie”. Primele fotografii cu care mi-am ilustrat poeziile în reviste au fost făcute, evident, de Cornel. Și sunt cele mai frumoase, din câte am! 65? Un num\r. Vârsta? O stare de spirit. La Mulți, Mulți Ani …! Să trăiești cât toate imaginile pe care le-ai fixat în „memoria” fotografiei! (Adrian Alui GHEORGHE)
• Cornel, un îndrăgostit de lucruri vetuste, imagine, carte, lectură, care aparent nu-și găsește locul în lumea „progresistă” de astăzi. Altfel, simpatic, sâcâitor, chiar agasant uneori, dar o figură a Târgului, fără de care am fi un pic mai triști. Dacă ar trebui să numesc un șef la Biroul Amintirilor de Tot Felul din Piatra-Neamț ar fi în fruntea listei. (Valentin BĂLĂNESCU)

• Să ne imaginăm o întâmplare culturală, oricare, fie ea din zona spectacolelor, un vernisaj, o expoziție și care ar rămâne neconsemnată; martori ar fi fost, dar nimeni nu și-ar aduce aminte cu exactitate de ea. Asta face Corneliu MIFTODE de mulți ani: consemnează pe peliculă întâmplarea. El face acest serviciu cultural cu pasiune, profesionalism, sîrguință și prietenie. L-am cunoscut acum peste 45 de ani, când am poposit pe meleaguri nemțene laTeatrulTineretului. Îi mulțumesc pentru prietenia ce ne leagă, pentru bucuria ce o are trăind în orașul nostru și pentru că nu lasă să treacă viața orașului fără urme. La Mulți Ani buni, sănătate și putere de muncă! Sunt bucuros că nu este singur pentru că, la „tinerețea” lui, nu se cade să umbli singur prin viață. (Romeo TUDOR)

• Aveam eu un mare prieten, care spunea: „Sunt modest, dar să se știe”… În schimb, prietenul meu de două generații, încă din anul 1985, an al stagiaturii mele la Piatra-Neamț, suferă de modestie, această dureroasă meteahnă a rămânerii în spatele cortinei, și nu vrea să se știe… Cornel MIFTODE, căci despre el este vorba, a strălucit prin imortalizarea unor mari actori români pe scândura Teatrului Tineretului. Portretele lui înseamnă o poveste de aur a unui crez artistic, născut dintr-o dragoste mare pentru teatru și slujitorii lui. Sărbătoritul de azi a excelat și în Arta Tiparului, a mângâiat literele de plumb, a adulmecat cerneala tipografică întru nașterea unor capodopere a valorilor nemțene și ale identității naționale. Crezul său s-a transformat într-un proiect-manifest, „Iubesc HÂRTIA !”, apreciat prin pana unor ilustre personalități. Spre noi punți ale dragostei și frumosului, Domnule Ostenitor al Fundației „C.M.IMAGO”, manager cultural, artist, tipograf, editor și OM de suflet! La Mulți Fericiți Ani! Te iubim, dom’ Profesor Cornel MIFTODE ! (Sorin MIHĂILESCU)
• Am remarcat, demult, o prezență constantă la vernisaje și lansări de carte. Am colaborat, într-o vară toridă, la realizarea unui volum dedicat portului tradițional din județul Neamț. Fără Cornel MIFTODE, frumoasele costume populare nu și-ar fi putut arăta strălucirea! Am fost surprinsă, de multe ori, de aparatul lui de fotografiat și aș fi chiar mai surprinsă dacă aș vedea fotografiile pe care mi le-a făcut. Aștept. Și mai aștept un album sau o expoziție cu lumea văzută de el. (Florentina BUZENSCHI)

• Despre Cornel MIFTODE este greu de spus ceva în cuvinte. Eu, c=nd rostesc sau aud Cornel MIFTODEvăd aceeași imagine din adolescență: tânărul cu mai mult de un aparat foto la gât prezent la fiecare premieră a TT-ului, la fiecare vernisaj, la oricare dintre evenimentele culturale majore. Dacă nu-l  zăresc imediat, îl caut. Este nefiresc să nu fie și mă intreb ce se întamplă oare, de n-a venit? Uneori chiar imi zic: „O fi știind el, Cornel, ceva? Să nu fie vorba, oare, de mai puțin decât mă aștept eu?” Da. Fară exagerare. Prezența lui Cornel, pregătit să nu-i scape nimic, este o garanție a calitații evenimentului. Mulți Ani înainte, Cornel! (Maria HUMINIUC)

• Pe la începutul deceniului opt al secolului trecut, cochetam cu fotografia având și mulți invățăcei la Clasa de Artă Fotografică a Școlii Populare de Artă din Piatra-Neamț. Pe atunci a aparut la orizont Cornel MIFTODE, ca un Făt Frumos pe un cal alb și s-a logodit de îndată și pentru totdeauna cu Fotografia, dăruită lumii de catre Nicéphore Niépce și devenită între timp Artă Fotografică, sora mai mică a Artei Plastice, dar tot atât de nobilă. A preluat ștafeta de la mine și, cu o pasiune mai rar întâlnită, a continuat să inițieze mai multe generații de amatori. A dorit să mențină la cotele cele mai înalte Arta Fotografică, așa cum a fost reprezentată de renumitul Adolph A. Chevallier. Acum, când Cornel MIFTODE împlinește frumoasa vârstă de 65 de ani, îi doresc sănătate, să se bucure de rezultatele strădaniilor sale de până acum și să poată contribui în continuare la viața culturii nemțene. La Mulți Ani ! (Mihai AGAPE)

• Mif este pentru mine un dublu prototip. Pe de o parte, întruchipează talentul și pasiunea pusă cu fiecare respirație în tot ce a făcut. Pe de alta, de mai bine de jumătate de viață, de când ne știm, depun mărturie că ne-a oferit cu generozitate mai mult decât a primit din partea noastră. Altfel spus, Mif este „one of a kind’. (Viorel COZMA)

• Mi-e greu să scriu despre Corneliu doar două fraze, mai ales acum, la împlinirea unei frumoase vârste și, mai ales, fiindcă îmi este și un prieten vechi. Foarte pe scurt, și concentrând gândurile, trebuie să remarc faptul că a fost, și este, un om cu o curiozitate accentuată pentru frumusețea care ne înconjoară, mereu atent la imaginile din jurul nostru, gata să apese pe declanșatorul aparatului său de fotografiat atunci când clipa trebuie oprită. Așadar, este curios, atent, purtând un zâmbet cald și o aură de poezie care nu trece neobservată la orice întâlnire a noastră! Îi doresc să „înghețe” toate clipele frumoase din albumul său fotografic de ieri, de azi, de mâine… (Horațiu MIHAIU)

• Corneliu MIFTODE, este unul dintre puținii oameni cu care ai vrea să te reîntâlnești în fiecare zi. Artist desăvârșit, perfecționist, altruist, dedicat cauzelor nobile! (Dumitru CHIRIC)

• „Ca să faci dovada unei înzestrări deosebite trebuie, uneori, ani de voință, de tenacitate, de răbdare, de încredere în cei de alături de care pornești la drum, de încredere pentru cei care te străduiești. Cornel MIFTODE din Piatra–Neamț expune Portret G., ducîndu-ne cu gîndul la Doamna T. a lui Camil Petrescu… (Cronica, 1990); „Nucleul principal îl constituie foștii și actualii elevi ai Școlii Populare de Artă din Piatra–Neamț, componenți ai fotocineclului Arsfilm, al cărui animator este Cornel MIFTODE, regizorul întregului acest montaj surprinzător prin acurateţe şi diversitate.” (Ceahlăul, 1987); „Animatorul acestei reuniuni de grup este Cornel MIFTODE, un veritabil talent în materie, dozându-şi cu subtilitate compoziţiile grupate în ciclul CULISE, la graniţa dintre reportajul de atmosferă şi eseu; imaginile sale, prilejuite de recenta Gală a spectacolelor de teatru pentru tineret, au rara calitate de a imprima instantaneului un comentariu subtil, când melancolic, când ironic, totdeauna de bună factură”.(Cristian Livescu, Ceahlăul, 1986) La grea muncă te-ai băgat! Grea, dar frumoasă! La Mulți Ani, Cornel MIFTODE! (Violeta-Simina MOȘU)
• La Mulți Ani Maestrului Cornel MIFTODE. Mi-a fost profesor de fotografie și film, pe vremea lui nea Nicu. Un om sofisticat, care voia perfecțiunea. M-am înțeles bine cu el. Am învățat multe, din colaborările noastre. Îi doresc viață lungă cu sănătate. (Toader OBREJA)
• La împlinirea vârstei de 65 ani, transmitem d-lui Cornel MIFTODE urări de sănătate și La Mulți Ani pentru a duce mai departe preocupările din domeniul culturii. Totodată, îl felicităm pentru modul exemplar în care a editat Monografia comunei Vânători-Neamț, realizare apreciată de cunoscători. Pentru aceasta, îi mulțumim în numele locuitorilor comunei Vânători-Neamț d-lui Cornel MIFTODE și colaboratorilor săi și-i dorim să realizeze noi activități interesante în domeniul culturii. (Neculai FLORIAN)

• Adineauri eram tineri! Corneliu MIFTODE se încăpățânează să rămână în clipa care tocmai a trecut, fluturând-și pletele cărunte și construindu-se pe sine printr-o poveste despre el însuși. Ține ghemul vieții în mână cu dinamismul interior al gândului, resimțit în variațiile de ton și registrul „stilistic” al imaginarului. Captează viața în „fotografia” care vine la el recunoscându-l, ascultându-l și bucurându-se că îl întâlnește. Corneliu MIFTODE învinge Timpul cu stări de grație! (Luminița VÎRLAN)

• L-am cunoscut pe Cornel MIFTODE în tinerețe. Tânăr era și el atunci. Avea o pasiune pentru imortalizare ce nu știu dacă a dispărut. Frânturi din viețile celor din jurul lui de atunci stau martori pentru virtuțile profesionistului curios de teatru ale sărbătoritului de azi. (Claudiu ISTODOR)
• Cornel MIFTODE…, pentru mulți dintre noi, Dziga VERTOV, omul cu aparatul de filmat al Pietrei Neamțului din 1989. Imaginile lui Cornel MIFTODE care surprind spectacolele mele de la Piatra amestecă fragmente de filme, fragmente de documentar ce năvălesc în spațiul intim al spectatorului. Fragmente, începuturi de scene lente care se aglomereaza spre sfârșitul lor într-un montaj eliptic și ultraesențializat de tip eisensteinian. Energie condensată în situații scenice și relaționale, generate de realitatea de afară care duce inclusiv la nebunie. Momente din „Omul nu-i supus mașinii” și „Troilus și Cressida” se amestecă în cutia magică a aparatului lui Cornel și se constituie în mărturia unor momente irepetabile. (Stefan IORDĂNESCU)
• Un tip tăcut, cu vorbe puține, se făcea nevăzut în timpul repetițiilor, era ca o umbră. Niciodată exuberant, din contră, emana modestie. Închis în lumea lui. Vorbea prin imagini. Și ce fotografii… Un Artist Fotograf autentic. (Bogdan GHEORGHIU)

• Eram prin anii ’80. Festivalul „Cântarea României” era în toi.

La Proiectări, vis-à-vis de Parcul „Nicu Albu”, în curtea monumentului „Casa Albu”, agitație mare. Trebuia să organizăm cercuri pe teme cultural-sportive pentru festival. Arhitectul Laurențiu Dumitrașc ne dă o idee: „vă aduc pe cineva care să organizeze un cerc de artă și tehnică a fotografiei”. Zis și făcut. A doua zi vine Laurențiu împreună cu Cornel MIFTODE și ni-l prezintă: „el e omul !” Când l-am văzut mi-am adus aminte de actorul Robert Culp, pe care-l admirasem ca joc, mimică și prestanță, în serialul „Columbo” cu Peter Falk. Mi-a fost simpatic de la început. Spunea că mă știe, dar, așa cum se-ntâmplă de obicei, cei un pic mai mari ca vârstă nu-i știu pe cei mai tineri ca ei. Toate bune și frumoase, am purces la treabă și timpul petrecut pe tărâmul artei și tehnicii fotografiei a devenit o plăcere. Cornel, serios, dar și pontos, discuta cu noi și ne arăta tot felul de „zmecherii” care m-au cucerit până acolo încât mi-am cumpărat un aparat Zenith TTL rusesc, cu care am făcut multe fotografii și diapozitive de-a lungul timpului. Datorită lui Cornel am luat locul III pe țară cu o fotografie a Turnului lui Ștefan cel Mare văzut printre crengile ude de ploaia mocănească a unei dimineți răcoroase de toamnă. De atunci, ne-am întâlnit, mai rar sau mai des, în diferite ocazii, expoziții, spectacole, întâlniri, conferințe.

Am încercat să îi fac un portret lui Cornel, am luat o foaie de hârtie, am împărțit-o în două: „părți bune” și „părți rele”, am gândit și am scris constatând că în partea stângă, la „părți rele” nu era decât un punct – „nu fumează !”  În partea dreaptă, la „părți bune” am citit: prietenos, cinstit, profesionist, cu simțul umorului, săritor, bun amic deci, bun și drept, plin de idei inedite, rasat dar și popular… ce mai, un om cu care vrei să te întâlnești, să discuți, să conversezi (causer), plăcut, zâmbitor de cele mai multe ori. Și fiindcă am trecut la causerie, avea Cornel o vorbă „hei, boss !” pe care i-am trecut-o în franceză „est-ce que j’ai une bosse dan’le dos ?” Am constatat că eu, la 71 de ani, am cocoașa, dar el, la 65, NU! La Mulți Ani Cornel, cu sănătate, noroc și fericire! (Eugen Alexandru MICȘA)

• Cornel este o apariție. Este un actor care reclamă doar rolul principal. Și are toate atuurile să o facă: șarm, talent, viziune, inteligență, prezență și o voce în care Divinitatea a turnat miere. La Mulți Ani ! (Irina MOLDOVAN)

• Dintru început, din anii 2012, m-a intrigat numele acestui artist vizual, întâlnit în Piața Muncii la sediul vicepreședintelui Fundației „Niște Țărani”, la Galeria „Contrast” din str. Icoanei și apoi la… ,,garaj”, adevăratul «Km ,,0”» al Pietrii lui Crăciun, unde, Fundația „C.M.IMAGO” ne-a convocat pentru a da startul ediției I a Proiectului Național „colecția de azi – PORTRET” – 2013, proiect care a avut susținerea unor personaliăți remarcabile, precum regretatul academician Răzvan Theodorescu și maestrul Ilie Boca. Așezământ cultural și imagistic în același timp, Fundația „C.M.IMAGO”, având unul din scopurile propuse prezervara digitală a memoriei contemporane, a făcut un efort impresionant prin Cornel MIFTODE. Ipostaziile fotografice imortalizate vor da mărturie peste vremuri despre un urmaș al neguțătorilor muscali ce au fost trimiși în Moldova lui „IO, Ștefan Voievod” de către neamul său moscovit, despre un starover ,,chietrean” care a susținut și sprijinit, înainte și după 1989, acțiunile, activitățile culturale, științifice și educaționale. Ne amintim cu tot dragul de Taberele de Creație „colecția de azi – PORTRET” organizate de Cornel.

La ceas aniversar, urăm maestrului artist vizual Cornel MIFTODE, viață îndelungată, deplină în belșug material, spiritual și imaterial, precum și împlinirea tuturor dorințelor, însă doar acelora cu folos și cu viitor Divin!

La Mulți Ani, Cornel! (Florin-Ionuț FILIP NEACSHU)

• Un sensibil hamster uriaș, creștin ortodox de rit vechi. La Mulți Ani! PS: nu mai căra țevi, ca să fie Mulți Ani și… sănătoși ! (Dumitru- Bogdan ENACHE)
• De la prieteni, foști colegi sau din presă, am aflat că există în Piatra-Neamț, un Artist ale cărui fotografii chiar spun mai mult decât o mie de cuvinte. Am mai aflat că arta sa înveșnicește evenimente, oameni, trăiri, descifrând și nemurind istoria clipei sau trăirea veacului. La ceas aniversar pentru omul care a realizat performanțe remarcabile în Arta Fotografică și nu numai, mă alătur celor care îi spun din tot sufletul, domnului Cornel MIFTODE: La Mulți Ani ! (Mina Valeria FILIP)
• Corneliu MIFTODE rămâne pentru mine, așa cum l-am simțit și prima dată, o fotografie vie. Când iese din ea, se așază între un pahar de vin și vise, dând viață altor fotografii pe care le putem pune într-un album de prezent și amintiri. Un copil mare care știe să ajungă cu privirea dincolo de tristețea lumii mici în care trăim. La Mulți Ani ! (Adi BEZNA)
• Eu l-am văzut elegant, minuțios, exigent, perseverent, dăruit, special și autentic. Îi reproșez modestia. I-aș spune că el însuși este o Școală în Arta Clipei, imprimând, sculptând în etern o istorie adevărată. Prezența lui te scoate din zona de confort și te pune pe gânduri… De unde vii?! Mă bucur enorm că în viața asta ți-am cunoscut rafinamentul judecății de gust și am văzut pe ce lucruri valoroase îți cade privirea. La Mulți Ani Cornel MIFTODE ! (Rodica NECHIFORIUC)
• Cornel MIFTODE – atât de special… Îl știm de la tinerețe până la o încă tinerețe. Cu Hârtia, fotografiile old time, albumele elegant concepute. Cu tandrele efuziuni – tablete de ciocolată, dropsuri lăsate cu discreție pe birourile noastre… Îl iubim necuprins în cuvinte, Camelia, Matei și mama. (Camelia CROITORU)
• L-am cunoscut la „Clubul Rataților”, adică numele vesel al apartamentului bunului nostru prieten comun, caricaturistul Vali TRIFAN. Pentru mine, Cornel MIFTODE este un OZN care nu aparține acestei lumi și cred că își dă și el seama de asta. Este ca un atom rătăcit care nu se combină în nici un chip în vreo moleculă, un justițiar al compoziției din capul lui și în război cu toată lumea. Dacă ar fi după mine, l-aș bate măr, să-l deștept oleacă, să nu rateze clipa c=nd trebuie să „dea regatul pentru cal”. Dacă ratează clipa asta, moare. L-aș îmbrățișa s-o facă, să dea naibii regatul ca să-și alerge liber bidiviul… (Ioan POPEI)
• Blondul Corneliu MIFTODE, prietenul blând, îndrăgostit de cărți și de alcătuirea lor, până la punctul de anihilare al mijloacelor moderne de informare, împlinește 65. La Mulți Ani cu sănătate și cu cărțile tale din rafturi și cele pe care le aștepți să răsară. (Gheorghe ZĂRNESCU)

• Dintre (prea) multele lucruri pe care ar trebui să le spun despre Cornel, mă opresc la unul care mă sâcâie demult: nu cumva el e un „stingy collector” (colecționar avar) de imagini, pe care le adună de peste tot și le ține ascunse ca să se desfete cu ele în secret, precum un colecționar de tablouri care nu primește pe nimeni în cabinetul său?! (Emil NICOLAE)

• Dragă prietene, ne pregătim să te serbăm, să ne serbăm împreună anii în care am învățat unii de la alții… Am învățat de la profesorul de Artă Cinematografică ce importantă este lumina și focalizarea când faci filme despre păianjeni, libertate și viață în subsolul Școlii Populare de Artă. Am înțeles, lucrând cu un perfecționist al tiparului, rostul unei virgule și a așezării în pagină pentru o revistă școlară pe care o citesc adolescenți în formare. Am lucrat împreună pentru a promova frumusețea artelor vizuale în lumea virtuală în proiectul „colecția de azi – PORTRET”. Ne-am susținut în proiectele nebune ale Fundației C.M.IMAGO care au adus culoare și lumină artelor plastice nemțene. Ne-am certat, ne-am împăcat, am construit și am distrus datorită și din cauza perfecționismului exagerat și a încăpățânării, a ideilor extraordinar de ireale și a bucuriei discuțiilor în contradictoriu. Dar, în primul rând, am învățat să iubim Hărtia, muzica franțuzească, mâncarea lipovenească și să trăim frumos într-o lume a imaginilor… La Mulți Ani frumoși, Magistre! (Daniela NEAMȚU)
• Numai vorbe frumoase despre Corneliu. Și amintiri. Un profesionist. Cu admirația mea. Cu drag. (Doru PĂCURAR)

• Cornel MIFTODE „scrie” cu imagini. Și cu cărți, însumând și re-așezând imagini, memorii, lucruri și sentimente uitate. „Scrie” în imagini cu tenacitate și cu un fel de vedere care decupează și dă valoare unor fragmente de viață altfel condamnate la obscuritate. Sunt iluminări bruște, un cuțit de imagine înfipt în hârtie. Și-a balansat mereu arta având imaginea și hârtia drept coordonate, aproape de profesii care, în lumea furibund digitală de acum, aproape dispar. Mi-a rămas în memorie un tablou cu o imagine alb-negru, traversată de un fir de sârmă ghimpată, lucitor sub stropii de ploaie, într-un passepartout întunecat. O imagine de mare singurătate, de despărțire, între aici și dincolo, o delimitare cu un fir dur și anonim. Cornel MIFTODE a tras imaginea aceea în afara cotidianului și a rutinei și a așezat-o pe Hârtie; apoi i-a construit o ramă și ne-a arătat cum am putea vedea, dacă am scrie cu imagini. Și dacă am deține vederea cu care să putem încremeni și decupa timpul. (Camelia VARVARA TUDOSE)

• Sensibilitate. Modestie. La Mulți Ani! (Ghiță POPESCU)
• Pe Corneliu MIFTODE, din orice parte l-ai privi, scrie „candoare”. Oricât de tare ar călca în străchini, nu-l poţi acuza de nimic şi îl ierţi înainte de a greşi…

Şi mai are un zâmbet al lui – marcă musai de patentat – un zâmbet aşa… între două ape, un fel de râsu-plânsu, care poate vira, neaşteptat, în orice parte vrea el.

Dar problema cea mai gravă e cu ochii lui, cu privirea calmă, senină de regulă, greu de racordat cu direcţia în care o va lua zâmbetul său…

Altminteri, în fond, deşi fragil în masivitatea sa, Corneliu e un tip pe care te poţi baza. Ne-a apropiat faptul că orbecăim prin Galaxia Guttenberg, iar Corneliu iubeşte Cartea şi ştie să facă bijuterii tipografice, C.M.IMAGO fiind un reper cert. Cea mai bună dovadă e seria albumelor din cultura tradiţională a judeţului Neamţ, iar albumul dedicat fotografului Adolphe A. Chevallier poate fi adjudecat de orice editură europeană. Spun asta cu o îndreptăţită invidie; nu poţi fi un tipograf bun, nu poţi imagina şi proiecta cărţi frumoase, fără a fi tu însuţi un artist. Abilitatea miniaturiştilor trebuie aliniată mereu la oferta tehnică a prezentului şi se va desfăşura mereu sub deviza „Arte & meserii”. Şi aici, Corneliu MIFTODE cu ochiul său exersat în arte, cu talentul artistului fotograf şi abilitatea tehnicianului deschis la oferta noului, e pe propriul lui teren…

Nu pot să-i doresc nimic de ziua sa, fără să-l văd că se pregăteşte să zâmbească.

Rămân la clasicul şi sincerul LA MULŢI ANI! (Mircea ZAHARIA)

Și eu, un biet epistolier, ce să mai spun?

Ex animo, La Mulți Ani !

Anica LUNCANU

Post scriptum la închiderea ediției : Mulțumesc și acelor prieteni care ne-au scris după închiderea ediției.