Consiliul Judeţean Neamţ a decis că mass-media înseamnă doar site-urile de ştiri. Nu ziare, nu televiziuni, nu radiouri. Aşa că după câteva luni de muncă asiduă a scos pe piaţă un caiet de sarcini pentru achiziţionarea unor „Servicii de realizare şi difuzare publicitate şi materiale informative în mass-media“, cu ţintă clară anumite site-uri. Nu este vorba de vreo interpretare ori de citit printre rânduri. Consiliul Judeţean anunţă cât se poate de clar: „Materialele propuse a fi publicate îmbracă, în principal, următoarele forme: publicarea pe site-uri / portaluri de ştiri on-line din judeţul Neamţ de anunţuri şi materiale informative (anunţuri, comunicate de presă, convocatoare etc.) în spaţiul şi forma solicitată de către Autoritatea Contractantă. Ocazional, Prestatorul va asigura apariţia într-o publicaţie tipărită locală şi într-un ziar naţional a unor materiale informative sau anunţuri privind posturi scoase la concurs, anunţuri de recrutare a membrilor în consiliile de administraţie a societăţilor comerciale şi instituţiilor din subordine etc. impuse prin lege a fi publicate în presa tipărită, motivat de natura lor“.
Suma pe care Consiliul Judeţean este dispus să o plătească pentru aceste servicii timp de un an de zile este de 184.906 lei. Peste un miliard opt sute de mii de lei vechi. Fără TVA.
Cea mai mare parte din această sumă, aproape 170.000 de lei, după un calcul sumar potrivit caietului de sarcini, ar reveni „site-urilor sau portalurilor de ştiri“ Restul s-ar împărţi între un ziar local şi unul naţional, iar asta se face doar pentru că legea prevede ca anumite anunţuri să fie publicate în ziare. Altminteri…
Realitatea Media nu a fost niciodată vreun mare beneficiar al contractelor cu Consiliul Judeţean. În ultimii trei ani şi jumătate, de exemplu, valoarea totală a contractelor este de 9.520,66 lei, reprezentând contravaloarea materialelor publicate la solicitarea Consiliului (în general, diverse anunţuri şi convocări pentru şedinţele de Consiliu Judeţean – publicarea lor în presă fiind o obligaţie stabilită prin lege). Nu ne-am încălcat principiile şi nu am făcut sluj în faţa mai marilor momentului. Mate-rialele publicitare reprezentau punctul de vedere al Consiliului Judeţean în timp ce restul ştirilor erau redactate aşa cum ne-o cere meseria. Nu am depins şi nu vom depinde de banii publici.
Acest lucru a deranjat evident condu-cerea actuală a Consiliului Judeţean. Pentru că nu ne-am dus cu capetele plecate să pupăm mâini ca-n „Naşul“, pentru că nu am acceptat să fim părtaşi la diverse „ştolbocării“ (cum se exprima, pe limba sa, preşedintele CJ în chiar primele săptămâni după instalarea în funcţie), conducerea Consiliului Judeţean ne-a exclus din rândul mass-mediei.
Minţile luminate de la Consilul Judeţean au justificat măsura prin dorinţa ca informaţiile să ajungă la cât mai multă lume. Cum au comparat ei numărul de cititori (pornind de la tirajul tipărit) cu numărul de vizitatori unici, cum au cuantificat impactul materialelor publicate – numai ei ştiu.
Probabil ar putea găsi diverse explicaţii înfăşurate în vorbe.
Ce nu par să priceapă este că cei mai mulţi dintre cititorii ziarelor sunt cei care au reuşit să facă diferenţa între manipulările şi ştirile false lansate pe internet şi presa scrisă. De aceea dau un leu şi cincizeci de bani pe zi şi cumpără ziarul şi-l dau şi altora să-l citească, convinşi fiind de seriozitatea celor care l-au scris şi de calitatea informaţiilor tipărite.
De ce Consiliul Judeţean dă aproape 170.000 de lei unui sau unor site-uri de ştiri? De ce presa scrisă a fost exclusă din start? Răspunsurile sunt simple.
După ce şeful CJ, Ionel Arsene, a început să aibă probleme cu Justiţia, au existat câteva site-uri care au început să-l dezvinovăţească, să-l albească, să-l scoată basma curată în ochii lumii. Cam tot atunci au născut sintagma „cel mai bun preşedinte“. Cei care i-au făcut astfel de servicii trebuiau răsplătiţi, nu?
În cazul altor site-uri, operaţiunea de albire a fost efectuată de alţi fideli ai lui Arsene care au început să le bombardeze cu comentarii elogioase la adresa şefului care acum se luptă cu balaurul DNA.
Ori, în cazul ziarelor, ştirile n-au fost contrafăcute, informaţiile n-au fost trunchiate, evidenţele n-au fost înlocuite cu păreri personale iar la coada articolelor nu era nici avalanşa de lingăi care să comenteze favorabil inculpatului. De aceea CJ urăşte presa.
(Corneliu CALIN)