l afirmaţia pare susţinută, indirect, de reprezentanţii Protecţiei Copilului
Despre sfârşitul adolescentei Amalyei Melek, asistată a Complexului de Servicii „Ion Creangă“ din Piatra-Neamţ, cotidianul nostru a scris pe larg. Fugită din centrul de asistenţă încă de luni după-amiază, fata s-a aruncat în lacul de acumulare de la Bâtca Doamnei, în apropierea barajului, marţi pe la prânz. Scoasă din apă după o oră, de pompierii militari, tânăra nu a mai putut fi resuscitată. Poliţia cercetează cazul, luând în calcul două variante: accident sau sinucidere – aceasta din urmă fiind mult mai plauzibilă.
„Duminică am vorbit ultima oară, şi era fericită“
Revenită în ţară, din Cehia (acolo unde lucrează, din luna iunie a acestui an), pentru a-şi înmormânta fata, mama Amalyei a lansat ieri, în prezenţa presei, ideea că sinuciderea nu ar fi fost un gest premeditat ci unul indus de o altă persoană. Cine este acea persoană, nu a putut să spună.
„Duminică am vorbit ultima dată cu fata mea, prin mesaje pe Facebook, şi era bucuroasă, era fericită că a reuşit la liceu (era elevă la Colegiul Tehnic Forestier Piatra-Neamţ – n.r.). Chiar îşi făcea planuri că o să meargă la facultate, că o să-şi facă un rost în viaţă. Ani de zile am avut o relaţie foarte frumoasă, care s-a depreciat în momentul în care a intrat într-un anumit anturaj. În vara de dinainte de clasa a VIII-a şi-ar dorit o vacanţă pe care eu nu am putut să i-o ofer. Şi atunci a zis că merge la Baza Hipică, să lucreze la cai, să strângă bani. Mergeam la ea în fiecare seară. Dar, zi după zi, s-a schimbat total. Dintr-un copil cuminte s-a transformat într-o fată care s-a dovedit că a avut relaţii sexuale cu unul sau mai mulţi bărbaţi. După un timp, cei de la Baza Hipică nu mi-au mai permis accesul, şi mă minţeau că fata mea nu este acolo. Nimeni nu mi-a spus că mai locuieşte acolo, şi să vin să o iau acasă. Nu ştiu cine a anunţat Protecţia Copilului că locuieşte la Baza Hipică, pentru că eu primeam telefoane că fata mea a fost vândută.
În ultima vreme, după ce a fost cazată la «Ion Creangă» se liniştise. Dar pe la Baza Hipică tot se mai ducea. A terminat clasa a VIII-a, la Şcoala nr. 8, apoi a intrat la liceu. Avea şi un prieten. De fapt, cu sora lui a plecat, luni, din centru. Ce s-o fi întâmplat, nu-mi pot da seama, dar eu sunt sigură că a fost împinsă să se omoare. După ce mesaje îmi trimitea, nu era într-o stare atât de proastă încât să se fi gândit dinainte la moarte. Nu şi-a dorit moartea!“, a spus Irina Orobco – mama Amalyei.
Ipoteza lansată de aceasta pare a fi susţinută, măcar indirect, şi de cei de la Protecţia Copilului. Într-un material pus la dispoziţia presei, aceştia afirmă că „ultima şedinţă de consiliere psihologică (a Amalyei – n.r.) a avut loc pe date de 8 septembrie, când adolescenta era într-o dispoziţie bună, bucuroasă că începe şcoala şi nu a declarat sau sugerat intenţii suicidare, acest episod tragic nefiind prevestit de nimic“.
Un nou caz Melek se poate repeta oricând
Nefericitul eveniment a cărui protagonistă a fost Amalya Melek s-ar putea repeta oricând. Este un trist adevăr, explicabil, parţial, prin deficitul de personal specializat cu care se confruntă centrele de plasament. Relevant este faptul că aceste centre nu au paznici de noapte, dar şi faptul că numărul psihologilor este derizoriu în raport cu numărul copiilor asistaţi cu diferite pro-bleme de comportament. De exemplu, la Complexul „Ion Creangă“ – acolo unde locuia Amalya Melek, sunt 87 de copii asistaţi, dintre care 11 sunt în evidenţele Compartimentului de Psihiatrie Pediatrică al Spitalului Judeţean, şi numai doi psihiatri angajaţi!
La ora de faţă, din Centrul „Ion Creangă“ lipsesc, de aproape o lună, două adolescente. Iar de la Centrul „Familia Mea“ din Roman – alte două, şi tot de vreo lună. Toate patru au vârste cuprinse între 15 şi 17 ani, fapt ce le face extrem de „eligibile“ pentru proxeneţi sau alţi oameni certaţi cu legea. Vulnerabile, fetele ar putea îngroşa rândurile infractorilor sau ar putea ajunge, din varii motive, să-şi pună capăt zilelor.
Despre dispariţiile acestora, susţin reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, a fost anunţată Poliţia – care încearcă să dea de urma copilelor.
(Liviu ILIE)
Sincere Condoleante Familiei!
Referitor la afirmatia “Relevant este faptul că aceste centre nu au paznici de noapte” … O cunostinta a lucrat ca agent de paza la un astfel de centru pentru copii cu nevoi speciale si din spusele lui NU AVEA VOIE SA ATINGA de acei copii indiferent de situatie.
Practic, acei copii aveau mai multe drepturi decat angajatii si colaboratorii acelui centru, iar agentul de paza era acolo doar de forma pentru ca asa se prezenta organigrama.
In schimb, copii fiind cu nevoi speciale (ca sa ma exprim elegant) il faceau atat pe agentul de paza cat si pe angajatii centrului in toate felurile: Injurii, jigniri, amenintari, acte de violente si agresiune la adresa personalului angajat de sex feminin, distrugeri obiecte de mobilier, etc.
Nimeni nu misca un deget, deoarece copii au drepturi.
Unul din numeroasele exemple: Daca acei copii simteau nevoia sa plece din incinta centrului si nu aveau bilet de voie, pur si simplu sareau gardul si-i radeau in fata agentului de paza.
Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului bate campii in iar atitudinea lor este penibila.
La momentul cum se prezinta astazi, aceste centre nu sunt altceva decat masini legale de spalat bani si de tocat bani publici.