l în Himalaya, Iulian Petre, Adrian Laza şi Ionuţ Ştefănescu vor să ajungă la 8.201 metri, pe Cho-Oyu, unul dintre cei 14 opt-miari din lume
Trei alpinişti nemţeni sunt plecaţi în lanţul muntos himalayan să cucerească opt-miarul Cho-Oyu, unul dintre cele 14 vârfuri de peste 8.000 de metri din lume. Ionuţ Ştefănescu, Iulian Petre şi Adrian Laza şi-au propus să facă echipă în faţa celei mai importante provocări a propriei cariere dedicată ascensiunilor montane la mare altitudine. Expediţia românească Cho-Oyu 2016 din Himalaya semnifică prima tentativă a celor trei alpinişti de a ajunge, în premieră, pe un opt-miar. Fiecare dintre cei trei teme-rari susţine că provocarea de acum reprezintă o treaptă firească după ascensiunile reuşite în Europa, Caucaz, Africa, America de Sud şi de Nord. Ionuţ, Iulian şi Adrian au mai făcut echipă şi în anul 2014, atunci când au mai urcat pe alte vârfuri din Himalaya: Mera Peak (6.476 metri), Island Peak (6.189 metri), respectiv Baruntse (7.129 metri, premieră românească izbutită de Ionuţ Ştefănescu).
În cucerirea „Zeiţei de Peruzea“ sau de turcoaz (cum este cunoscut muntele Cho-Oyu în rândul nepalezilor) alpiniştii pietreni au pornit încă de vineri noapte. Primul traseu a fost pe ruta Piatra-Neamţ – Bucureşti, iar din capitală s-a zburat spre Istanbul. La capătul unui drum lung, echipa pietreană a ajuns în siguranţă în Kathmandu, capitala Nepalului.
Inginerul silvic Adrian Laza recunoaşte că a fost primul care a propus colegilor ideea de a aborda varianta undei ascensiuni pe Cho-Oyu. „Era un vis care n-am crezut niciodată că o să se apropie atât de mult de noi!“. La rândul său, profesorul Ionuţ Ştefănescu adaugă că grupul alpiniştilor pietreni n-ar fi ajuns nici măcar pe picior de plecare, dacă nu ar fi beneficiat în cele din urmă de sprijinul substanţial al unor oameni de bine. De loc din satul Almaş (comuna Gârcina), Iulian Petre – 36 de ani a fost mult mai direct: „Este expediţia care nu ne mai lasă să dormim noaptea!“. Acesta asigura că toţi cei trei alpinişti pietreni se simt pregătiţi pentru cea mai mare provocare de până acum. „Dacă faci două ascensiuni de peste şase mii de metri în aceeaşi expediţie, se spune că eşti pregătit pentru a ataca un opt-miar. Pentru noi a venit acest moment!“.
Aclimatizare cu peripeţii, aventură şi pericol pe Mont Blanc
Aflat la numai 30 kilometri distanţă de „Acoperişul lumii“ (Eve-rest), muntele Cho-Oyu stă la graniţa dintre Tibet (China) şi Nepal. Prima dată, Cho-Oyu a fost văzut în anul 1951 pe când se căuta Everestul, iar în 1959 au murit primii patru alpinişti. Sezonul propice pentru atacarea vârfului de 8.201 metri a început abia în luna septembrie. Fereastra pentru atingerea vârfului poate ţine de la o zi până la cel mult o săptămână. Întrucât perioada de aclimatizare a celor trei alpinişti pietreni nu a putut fi desfăşurată în România, Iulian, Adrian şi Ionuţ au fost obligaţi să plece, pentru aclimatizare, în Alpi: pe Mont Blanc (4.801 metri). „Acolo, traseul până spre vârf a fost unul foarte rapid: o zi jumate la dus, respectiv doar o zi la întoarcere. Am stat puţin şi pentru că se strica vremea!“. Nici pe Mont Blanc, apliniştii noştri nu au fost scutiţi de peripeţii, aventură şi pericol.
Lovit în spate de un bolovan, Ionuţ a fost salvat de piolet
Cel mai şifonat a ieşit Ionuţ, cel care avea să fie lovit puternic de un bolovan, în spate. A scăpat nevătămat, dar nu şi fără o sperietură zdravănă. Pe porţiunea cunoscută sub denumirea „Grand Couloir“ („Culoarul morţii“ sau „Ruleta rusească“), Ionuţ a forţat să se strecoare către o porţiune mai sigură, printre ploaia de pietre şi bolovani, ce se desprindeau de pe peretele oblic. „Altădată, acest culoar era acoperit de zăpadă. Noi l-am găsit uscat, însă pe o porţiune de 200 de metri erau căderi masive de pietre şi chiar bolovani. Nu puteai decât să te strecori, sperând că nu te va nimeri vreo stâncă. Rucsacul pe care-l aveam în spate, dar şi pioletul prins chiar pe rucsac, au mai atenuat din puterea loviturii, altfel nu ştiu cum aş fi putut continua. Mi-au fost distruse nişte lucruri, dar impactul nu m-a aruncat la pământ. Uitându-mă mai jos am văzut cum elicopterele continuau să survoleze zona, grăbite după alpiniştii accidentaţi“, a mărturisit alpinistul.
Cercetare dar şi o promisiune de respectat
Un an de zile este perioada de când Adrian, Iulian şi Ionuţ pregătesc ascensiunea pe Cho-Oyu. „Am avut şi momente când am crezut că nu vom putea nici măcar aborda, darămite pregăti, această expediţie“, deconspira Iulian. Acesta va avea o misiune specială atunci când va ajunge în Himalaya, la cota 8.201 metri. „Trebuie să-mi respect promisiunea de a lăsa, pe vârf, ceva drag unui prieten, care nu se mai află printre noi. I-am promis asta chiar înainte ca el să plece dincolo“. Şi pentru profesorul Ionuţ Ştefănescu, ascensiunea pe Cho-Oyu înseamnă oportunitatea unei acţiuni de cercetare. „Adaptarea organismului la efort în cadrul expediţiilor alpine de mare altitudine“ este numele temei. În cadrul acesteia se vor face teste psihologice şi testări fiziolo-gice pentru a urmări anumite aspecte: cum este influenţat orga-nismul de factorii de stres, efortul de ascensiune, aclimatizare, supravieţuirea pe munte, alimentaţia şi hidratarea specifică, condiţiile de somn, odihnă şi refacere.
Cu expediţia nouă în Himalaya, alpiniştii pietreni vor lipsi de acasă timp de o lună şi jumătate. Caracterizat de mulţi alpinişti drept „un deal foarte înalt“ sau „o câmpie în altitudine“, Cho-Oyu rămâne muntele de antrenament pentru Everest. Totodată, până să se lase cucerită, „Zeiţa de peruzea“ aduce acelaşi avertisment şi temerarilor noştri: de la 7.500 metri, în zona morţii, nu vor mai avea oxigen în aerul respirat. Ionuţ Ştefănescu este singurul care şi-a propus, asemeni traseului pe Baruntse, o victorie fără tubul de oxigen suplimentar. La rândul său, Iulian Petre lăsa de înţeles că fără alte economii va risca să înceapă urcuşul tot fără tubul de oxigen.
16 ore pentru ziua vârfului
Ziua vârfului până la 8.201 metri ar putea dura chiar şi 16 ore pe distanţa dus-întors. „Foarte mulţi oameni au murit de epuizare. mulţi alpinişti se bucură nespus când ajung în vârf, dar comit greşeala fatală, clacând pe fondul oboselii şi al lipsei de concentrare, pe drumul de întoarcere“, anunţau alpiniştii pietreni, de acasă, câteva dintre posibilele pericole la care vor fi expuşi pe Cho-Oyu.
La Kathmandu, Adrian, Ionuţ şi Iulian stau doar trei zile pentru rezolvarea permiselor şi a vizelor necesare începerii ascensiunii. Întrucât din Nepal spre China transportul pe roţi a devenit imposibil, alpiniştii pietreni vor fi obligaţi să se îmbarce într-un alt avion, din Kathmandu, cu destinaţia Lassa. Tabăra de bază este fixată la cota 4.900 metri. „Nu vom sta foarte mult timp acolo întrucât este foarte mult praf“.
De la cota 5.700 începe cu adevărat expediţia
Cele mai multe zile (zece la număr), temerarii noştri vor rămâne în tabăra avansată, la 5.700 metri. Pentru Ionuţ Ştefănescu, abia atunci şi acolo va începe cu adevărat expediţia pe opt-miarul dorit. „Acolo vor fi dispărute toate gândurile, problemele şi nemulţumirile acestei încercări, acolo va începe etapa activă a muntelui. Povestea cu ideea fiecăruia de a cuceri munţii este una frumoasă, chiar fascinantă, dar înainte de toate, trebuie să te cucereşti pe tine“, mai spune profesorul pietrean. Mai mult decât ascensiunea pe munte, alpiniştii pietreni au fost storşi în ultimele luni de nevoile şi necesarul expediţiei. „În loc să ne gândim la problemele ascensiunii, ne-am frământat cu emoţiile ce-au ţinut de acoperirea cheltuielilor. Cu adevărat, pe «câmpul de luptă» vom fi doar atunci când ne vom afla la prima parte a ascensiunii“, a venit completarea lui Iulian Petre.
După atingerea cotei 5.700, pentru alpiniştii expediţiei pietrene, tabăra I va fi fixată pe Cho-Oyu abia la 6.400 metri. „Este echivalentul ascensiunii pe Mera Peak, unde deja am fost“, încurajează Adrian Laza. Pe zăpadă, la cota 7.100 va fi fixată tabăra II a alpiniştilor noştri. „Acolo, când vom ajunge va fi ultima dată în care vom mai sta. La 7.500 de metri vom rămâne doar câteva ore înaintea atacului final spre vârf. La ora 1 a dimineţii vom pleca spre vârf. Fereastra de vreme potrivită o aşteptăm după muson, pe partea nepaleză“, mai spunea Ionuţ Ştefănescu. Opt-miarul himalayan îi va expune pe alpiniştii noştri pe pante foarte abrupte, porţiuni de teren ce trebuie abordate cu asigurare. Fiecare pas va însemna, practic, o luptă a fiecăruia.
O lună de stat pe zăpadă, vânt şi temperaturi de -10 şi -40 grade Celsius
Vor fi temperaturi care alternează de la -10 la -40 grade Celsius. Pietrenii nu ştiu să fie anunţate şi alte echipe din România odată cu ei pe Cho-Oyu, dar vor fi mulţi temerari care ţin să-şi treacă în palmares acest opt-miar. „Pe Baruntse eram două sute de alpinişti în taberele muntelui, dar pe vârf am ajuns numai şapte, de toţi“, susţine Ştefănescu. Acesta prezintă şi inconvenientul care-i împiedică de cele mai multe ori pe alpinişti să-şi atingă ţelul. „E greu de ajuns sus întrucât, profitând de timpul scurt care-ţi este dat de vreme, toţi ceilalţi alpinişti porniţi spre vârf aşteaptă culoarul liber în ascensiune. Mulţi sunt loviţi de frigul năprasnic, alţii se încumetă în ascensiuni fără a şti la ce se expun ori nu au experienţă şi ajung să-i încurce fantastic pe ceilalţi. În plus, capacitatea de atenţie a organismului este mult diminuată la cota şase mii metri în altitudine. Tot acolo, riscul de îngheţ este mult mai mare“.
Aflat la a cincea oară în Himalaya, Ionuţ Ştefănescu ştie că numai o aclimatizare corectă îi poate asigura succesul pe Cho-Oyu. Pe vârf, la 8.201 metri, profesorul pietrean va face poza, dar şi un filmuleţ, la 360 de grade cu împrejurimile opt-miarului.
Corzi, pioleţi, colţari, hamuri, căşti de protecţie, frontale şi carabiniere sunt doar câteva din componentele echipamentului fiecărui alpinist pentru expediţia celei mai mari provocări de până acum: Cho-Oyu. Pentru a porni în cucerirea piscul himalayan, fiecare dintre cei trei alpinişti pietreni a avut nevoie de 15.000 de dolari. Cu eventualele poze şi filmuleţul de pe vârf, alpiniştii pietreni vor fi aşteptaţi în Kathmandu pentru a li se certifica şi omologa performanţa. Manaslu (8.163 metri) a reprezentat o altă opţiune pentru cei trei alpinişti pietreni, în cazul în care Cho-Oyu nu semnifica varianta adoptată. Pentru Adrian, Iulian şi Ionuţ, «Zeiţa de peruzea» din Himalaya va rămâne o trambulină către provocarea supremă: Everest (8.848 metri). Pentru a se apropia de schiţarea unei ascensiuni spre „Acoperişul lumii“, calculele alpiniştilor noştri trebuie să garanteze un buget individual de 60.000 de dolari.
Annapurna (8.091 m), K2 (8.611 m), Nanga Parbat (8.126 m), Kangchenjunga (8.586 m), Ma-naslu (8.163 m), Dhaulagiri I (8.167 m), Makalu (8.485 m), Gasherbrum I (8.080 m), Shishapangma (8.027 m), Everest (8.848 m), Broad Peak (8.051 m), Lhotse (8.516 m), Gasherbrum II (8.035 m) şi Cho-Oyu (8.201 m) sunt cei 14 opt-miari ai lumii.
(Ciprian AVĂDANEI)
