Gheorghe Costică Todireasa, un bărbat în vârstă de 56 de ani, din municipiul Piatra-Neamţ, condamnat la 17 ani de puşcărie pentru mai multe infracţiuni economice şi eliberat condiţionat din închisoare, a câştigat daune de 7.800 de euro de la statul român, printr-o sentinţă dată de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO).
Todireasa nu este însă la prima bonificaţie financiară pe care o primeşte, el obţinând şi în 2011 daune, tot la CEDO, în valoare de 13.000 de euro. Instanţa de la Strasbourg a reţinut, în cele două sentinţe nefavorabile României, că în perioada în care pietreanul a fost după gratii nu i s-au asigurat condiţii umane de trai, fiindu-i astfel încălcate drepturile.
Dinţii şi ploşniţele
În sentinţa prin care CEDO a „pus la zid“ a doua oară România, se arată că Todireasa s-a plâns de condiţiile de detenţie de la Bacău, Iaşi, Galaţi, Brăila şi Vaslui, susţinând că a rămas cu traume fizice şi psihice.
Astfel, el a reclamat că închisoarea era supraaglomerată, iarna nu era cald, ferestrele nu erau izolate şi nu aveau sticlă, la toaletă nu avea uşă, iar din cauza condiţiilor grele a făcut febră şi răni la mâini. Totodată, a mai susţinut că, în penitenciarele prin care a trecut, grupurile sanitare erau defecte, nu aveau duşuri şi era nevoit să se spele în chiuvetă. „Apă caldă a fost furnizată de două ori pe săptămână pentru o perioadă de doar două ore, în care nu a fost întotdeauna timp pentru toată lumea să se spele“, reclama Todireasa.
Tot la CEDO, el s-a plâns de ploşniţele pe care le avea în cameră şi din cauza cărora nu putea dormi. „Închisorile nu au avut niciun loc special conceput pentru a mânca. A fost forţat să mănânce în celula, care nu avea scaun sau masă. Distanţa dintre paturile supraetajate era prea mică şi de aceea nu putea sta drept pe patul său. Lumina zilei era insuficientă în celule, iar cea electrică mergea doar câteva ore, astfel că a fost nevoit să citească pe întuneric. Saltelele erau murdare şi uzate. În numeroase rânduri a trebuit să împartă celula cu deţinuţi bolnav psihic, aceştia reacţionând ciudat şi terifiant şi făcându-i viaţa insuportabilă“, sunt alte nemulţumiri ale lui Todireasa.
Fostul deţinut a mai susţinut că s-a îmbolnăvit în puşcărie şi că nu i-a fost acordat tratament medical, iar când l-au durut dinţii, nimeni nu l-a băgat în seamă.
În faţa judecătorilor CEDO, reprezentantul Guvernului României a contracarat o parte din acuzele aduse: „Pe 22 iulie 2010, reclamantul a fost examinat la infirmeria Penitenciarului Bacău şi a fost diagnosticat cu lumbago. El a primit un tub de cremă Diclofenac. Pe 28 august 2013, a fost internat la Spitalul Militar de Urgenţă Iaşi şi a fost diagnosticat cu osteoartrită a mâinilor, tetanie cronică (un sindrom neurologic constând în spasme musculare dureroase şi crampe) şi mici dureri de spate. A primit recomandarea de a evita efortul, expunerea la frig şi umezeală, şi i s-a prescris medicaţie simptomatică. Pe 30 septembrie şi 29 octombrie 2013, reclamantul a primit un total de zece tablete anti-inflamatorii. În ceea ce priveşte îngrijirea dentară, reclamantul a fost examinat, diagnosticat şi supus unui tratament, suferind extracţii, umpluturi şi extirpări ale pulpei dentare cu numeroase ocazii. De fiecare dată, el a primit tratament adecvat cu antibiotice şi calmante“.
Pretenţii de 77.000.000 de euro
CEDO a constatat, în cele din urmă, că a fost încălcat articolul 3 al Convenţiei, din cauza lipsei de spaţiu personal acordat deţinuţilor şi a condiţiilor sanitare nesatisfăcătoare.
„Reclamantul a pretins 77.000.000 de euro cu titlu de pre-judiciu material şi moral. Curtea, la o evaluare echitabilă, îi acordă 7.800 de euro cu titlu de prejudiciu moral, plus orice taxă care poate fi percepută. Statul pârât trebuie să plătească suma reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă“, se arată în sentinţa de condamnare.
Escrocul
Todireasa a mai obţinut odată daune pentru aceleaşi motive, în 2011, când CEDO i-a acordat despăgubiri morale de 13.000 de euro.
El a ajuns deţinut după ce în noiembrie 2000, Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie l-a trimis în judecată pentru înşelăciune în convenţie cu consecinţe deosebit de grave şi fals intelectual.
Conform rechizitoriului, în perioada 1992 – 1994, individul a înfiinţat societăţile comerciale Eurotex, Eltex, Mediator Prod Com şi Vectra SRL, toate cu sediul în oraşul natal, având ca obiect de activitate comerţul cu ridicata de combustibili lichizi, solizi şi gazoşi şi al produselor alimentare şi nealimentare.
În cursul anilor 1998 – 1999, Todireasa a achiziţionat, în numele firmelor pe care le admi-nistra, de la 26 de societăţi din ţară, produse petroliere şi zahăr în va-loare de aproape trei milioane de lei. Din totalul mărfurilor achiziţionate, a achitat furnizorilor marfă în valoare de 11,8 milioane, iar pentru diferenţă a emis 15 file cec şi patru bilete la ordin fără a avea disponibil în cont. Mărfurile luate
le-a valorificat apoi la diferite firme din ţară, prin intermediul punctelor de lucru înfiinţate în Bucureşti, Braşov şi Miercurea Ciuc, cărora, pe baza unor împuterniciri, le-a încredinţat facturi, chitanţiere, ştampila societăţii şi marfă, dar fără să întocmească acte de evidenţă predare – primire.
Anchetatorii au mai stabilit că, în perioada 1998 – 1999, Todireasa nu a înregistrat în contabilitate achiziţionarea mărfurilor în valoare de 3,1 milioane de lei, nedepunând la Administraţia Financiară bilanţurile contabile semestriale şi anuale. Prin aceasta el s-a sustras de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat.
Todireasa a mai fost deferit justiţiei într-un alt dosar, în 1999. Atunci, împreună cu alte patru persoane, a înşelat cu aproape trei mi-lioane de lei mai multe societăţi, cărora le-a vândut ordine de compensare false de tip Conel.
Modelul Enăşoaie
Gheorghe Todireasa nu este însă singurul deţinut din judeţul nostru care a obţinut daune la CEDO pentru că la puşcărie nu e ca la hotel. Anul trecut, romaşcanul Gheor-ghe Enăşoaie, fost comisar la Garda Financiară, condamnat la patru ani de puşcărie, cu executare, pentru luare de mită, a câştigat despăgubiri morale de 3.000 de euro, pentru că s-a umplut de purici în detenţie.
Finanţistul romaşcan le-a atras atenţia judecătorilor europeni că, în Penitenciarul Bacău, fumătorii nu erau separaţi de nefumători, când era dus cu duba la instanţă nu avea destul aer, iar în închisoare a luat purici pe care nu avea cum să-i omoare, chiar dacă ar fi cumpărat, din propriul buzunar, produse de dezinsecţie.
Enăşoaie, în vârstă de 54 de ani, a fost arestat pe 29 septembrie 2011, pentru luare de mită, în urma unui flagrant făcut de ofiţerii anticorupţie, flagrant care s-a lăsat cu încarcerarea altor doi finanţişti, printre care inclusiv fostul şef al Gărzii – Constantin Nistor. Oamenii legii au probat că, în loc să-şi facă treaba şi să-i sancţioneze pe cei care încălcau legea, comisarii de la Gardă luau şpagă ca să „închidă ochii“. Faptele i-au costat câte patru ani din viaţă, perioadă pe care şi-o vor petrece în regim de detenţie.
Nemulţumirile şpăgarului de la Finanţe
Enăşoaie a cerut în 2014 daune de 6.000 de euro şi a obţinut jumătate. Printre altele, la CEDO el a reclamat următoarele:
1. Nu avea unde să-şi spele hainele şi să le usuce, motiv pentru care a trebuit să umble cu haine murdare şi ude.
2. Lenjeria de pat furnizată de reprezentanţii penitenciarului nu putea fi folosită, nu era potrivită pentru perioada din an în care o primea şi nu a fost schimbată, niciodată, pe parcursul detenţiei sale.
3. Nu a putut să-şi radă barba zilnic şi nu a avut acces la frizer, iar articole de toaletă nu a primit şi a trebuit să-şi cumpere BIC-uri de ras din banii proprii.
4. Curtea închisorii era acoperită cu o plasă de metal, pe o suprafaţă de 25 de metri pătraţi.
5. A fost transportat la, şi de la instanţă, la un loc cu fumătorii, în condiţiile în care el nu mai fuma.
(Mihai SAVA)
