Nu am fost un entuziast al alegerii noului preşedinte. Faţă de maniera stupid-infantilă în care contracandidatul Ponta a reuşit să piardă, el ar fi fost învins până şi de tante Paraschiva de la Hangu, chiar de dincolo de viaţă, fie-i frumoasă pomenirea.
Aşadar, domnul V. V. Ponta, deşi în final a ştiut să-l felicite fair pe câştigător şi a rostit o memorabilă vorbă de filozof bătrân („Poporul are întotdeauna dreptate“) m-a convins că nu avea ce căuta pe această funcţie: Când emiţi sute de ordonanţe complet aiurea dar nu o emiţi pe singura care era justificată cu adevărat prin urgenţă şi care te-ar fi ajutat la candidatură (aceea pentru alegătorii din diaspora), înseamnă, dacă nu faptul că dispreţuieşti poporul, în orice caz că nu-l preţuieşti cum şi cât trebuie.
Dar, una peste alta, Iohannis a câştigat corect, în condiţiile date. Şi cu asta ajungem la tema propusă:
Preşedintele a început cu o carte. Scrisă „nemţeşte“, într-o prea corectă limbă română, ea este un manual de primar şi de preşedinte.
(Paranteză: Venit cu agheazmă de Bobotează, părintele paroh a remarcat pe masa mea cartea preşedintelui, deja citită şi adnotată, şi m-a întrebat dacă nu scriu o recenzie. Nu ştiu cum i-a venit ideea, nu mă cunoştea ca om al scrisului, dar eu am reţinut-o, şi iată, încep: deschid cartea preşedintelui, şi notez: cu litere normale ideile mele, cu italice setul de citate.
Pe pagina interioară de titlu am două însemnări:
„Un preşedinte care a început cu cartea nu poate fi decât prietenul meu. E şi sportiv.“ Şi:
„Dacă nu am crezut, poate voi crede. Piatra-Neamţ, 24 dec. 2014.“
O viaţă se construieşte pas cu pas. La fel şi o carieră, o comunitate sau chiar o naţiune.
Am fost sigur că treaba mea este să fac, şi nu să vorbesc despre ceea ce am de gând să fac.
(Va urma)
_____________________________
Jud. Gheorghe MOROŞANU
nihilsinegeo@yahoo.com
