Doi brăileni care au păcălit nişte bătrâni de pe Valea Muntelui, prin ce-lebra metodă „accidentul“, au fost condamnaţi de Judecătoria Bicaz.
Primul este Adrian George Bocicorec, aflat deja după gratii, care a primit doi ani de închisoare. El este recidivist şi, din puşcărie, a mai comis astfel de înşelăciuni în dauna unor persoane din Iaşi, Brăila şi Alba Iulia. Complicea acestuia, cea care se ducea să încaseze banii trimişi de victime, este Lăcrămioara Mocleaşă. Ea a primit trei ani cu suspendare şi are un termen de încercare de cinci ani.
Bocicorec suna din penitenciar bătrâni, pe telefonul fix, se dădea drept poliţist sau avocat şi îi păcălea pe aceştia cum că rude ale lor ar fi fost implicate în accidente grave. Apoi, îi convingea să dea bani pentru a-şi scăpa rudele implicate în „accident“. Cei care picau în plasă erau apoi contactaţi de Mocleaşă, care se ducea la poştă sau bancă şi prelua, prin mandat, sumele cerute. În dosarul în care au primit, joi (14 mai) această condamnare, cei doi escroci i-au înşelat pe Viorel Lungu şi Margareta Dandu. De exemplu, în cazul bătrânei paguba a fost de 6.511 lei.
Reţeaua SIM
Adrian Bocicorec este specialist în înşelăciuni, fiind condamnat, anul trecut, într-un alt dosar soldat cu un prejudiciu de aproximativ 150.000 de euro. Atunci, împreună cu doi ieşeni, aflaţi tot în închisoare, a format un grup care, cu complici din afară, a fraudat mai mulţi abonaţi ai firmelor de telefonie. Gruparea era formată din patru reţele distincte care, potrivit anchetatorilor, colaborau între ele.
„Colaborau în principal pe palierul de fraudare. Făceau schimburi de coduri de reîncărcare, de conturi web ataşate abonamentelor telefonice. Structurile acţionau în principal în Iaşi, dar am reuşit să ajungem şi în alte zone ale ţării“, spunea, la vremea respectivă, Cătălin Prisăcaru, procurorul de caz din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Iaşi.
Din fiecare grupare făcea parte câte un deţinut. Acesta era cel care suna abonaţii firmelor de telefonie arogându-şi diverse calităţi pentru a obţine datele de identificare ale conturilor web aferente abonamentelor. De cele mai multe ori, deţinuţii care sunau victimele spuneau că sunt reprezentanţi ai operatorilor de telefonie mobilă. Au fost şi situaţii în care aceştia au spus că sunt ofiţeri de poliţie pentru a fi mai convingători.
Modalitatea de extorcare pusă la punct de membrii reţelei era destul de complexă. După ce primeau datele de identificare de la deţinuţi, cei din exterior accesau conturile web ale victimelor, de pe care transferau pe propriile cartele SIM diferite sume de bani. Ulterior, efectuau mai multe transferuri succesive, pentru a nu putea fi identificaţi.
Creditul ajungea în cele din urmă pe câteva cartele aşa-zis colectoare, cele de pe care se efectuau transferurile finale: cele către clienţi. Astfel, de exemplu, o cartelă încărcată fraudulos cu credit de 500 de euro era vândută cu 200 de euro.
(Mihai SAVA)
