l e vorba de cetăţeni plecaţi din ţară care nu au venituri declarate din care să li se poată opri sumele datorate către stat l din acest motiv, titlurile executorii emise pe numele acestora s-au prescris şi au fost retrase de instanţă
Legea prevede ca, atunci când o persoană este amendată administrativ, sau are de achitat cheltuieli judiciare către stat, pentru un proces în care a fost parte, aceşti bani să fie plătiţi de cel supus obligaţiei. Recuperarea banilor trebuie făcută de organele statului, care încep să verifice veniturile şi bunurile datornicului. Numai că, în multe cazuri, cei îndatoraţi nu au nimic pe numele lor şi nu au niciun venit declarat. Atunci când se întâmplă aşa, organele abilitate au mâinile legate, pentru că se împlineşte prescripţia şi, conform procedurii, contestă titlul executoriu emis de judecători, motivând imposibilitatea recuperării banilor. Dacă în judeţul nostru este normal să fie înregistrate multe astfel de situaţii, în cazul localnicilor extrem de săraci, sau a celor deja privaţi de libertate, curioase sunt două cazuri în care au fost implicaţi cetăţeni italieni.
„Îmbogăţit“ cu 6.800 de euro, n-are 300 de lei
Primul caz în care Biroul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Roman a cerut retragerea unui titlu executoriu îl priveşte pe italianul Mario Caimi. El era dator la stat cu 300 de lei cheltuieli judiciare după ce instanţa îi respinsese o plângere făcută împotriva ordonanţei prin care procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale împotriva localnicului Ghermuz Petrache. Acesta din urmă fusese „pârât“ pe motiv că nu i-ar fi restituit italianului un autoturism Renault Megane. Caimi a pierdut procesul, aşa că a fost pus la plată. Se întâmpla în urmă cu aproape doi ani, când au şi început verificările pentru identificarea posibelelor venituri ale italianului, ca să i se pună proprire. Anul trecut, în iunie, acelaşi cetăţean italian a câştigat un proces cu Ghermuz şi a obţinut, prin hotărâre definitivă, ca Ghermuz să-i plătească 6.800 de euro. S-au făcut verificări şi, surpriză: italianul nu avea nimic pe numele său şi niciun venit financiar declarat.
Drept urmare, pe 17 februarie, instanţa a retras formele de executare emise, hotărând următoarele: „Admite contestaţia la executare formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Roman având ca obiect constatarea imposibilităţii punerii în executare silită a cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 de lei, la care a fost obligat petentul Caimi Mario, cetăţean italian, prin sentinţa penală nr. 161, din 18.04.2012, pronunţată de Judecătoria Roman în dosarul nr. 188/291/ 2012. Constată imposibilitatea punerii în executare a cheltuielilor judiciare de 300 lei, încetând procedurile demarate în acest sens şi retrage formele de executare ale acestor sume care eventual au fost emise“. Astfel, din acelaşi motiv al lipsei de lichidităţi a italianului, şi în acest caz „cheltuielile judiciare avansate în cauză rămân în sarcina statului“.
În al doilea caz au fost retrase formele de executare silită a italianului Giovanni Cardello, din aceleaşi motive ca în cazul lui Caimi. Cardello atacase, în instanţă, plângerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva romaşcanilor Ion şi Ana Maria Voicu. El a pierdut procesul, iar prin sentinţa penală nr. 268, din 03.07.2013, pronunţată în dosarul nr.1874/ 291/ 2013, Judecătoria Roman l-a obligat să achite statului cheltuieli judiciare de 100 de lei. Nici la Cardello nu au s-a putut face executarea. „Se constată imposibilitatea punerii în executare a cheltuielilor judiciare de 100 de lei, încetând procedurile demarate în acest sens, şi retrage formele de executare ale acestor sume care eventual au fost emise“, au mai hotărât judecătorii romaşcani.
Contestaţia la executare
Articolul 598, din Noul Cod de Procedură Penală prevede următoarele cazuri în care se poate face contestaţie împotriva executării hotărârilor penale: „Când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei“.
Excepţia violatorului
În cazul romaşcanului Marius Stoica a intervenit prescripţia, în condiţiile în care, în 2013, a fost condamnat la plata unei amenzi administrative de 500 de lei, pentru act sexual cu un minor, în formă continuată. Individul nu are venituri, fiind sărac-lipit, n-are nici casă şi până anul acesta s-a încercat în zadar executarea. În şedinţa de marţi, Judecătoria Roman a constatat „împlinit termenul de prescripţie de un an, prevăzut de art. 126, alin. 2, Cod Penal 1969, al executării sancţiunii amenzii administrative de 500 de lei“ şi a retras formele de executare. Stoica a fost condamnat la o pedeapsă aşa de blândă, pe care de altfel nici nu a executat-o, pentru că a făcut sex, de mai multe ori, cu Viorica, o rudă minora de-a sa. Instanţa a motivat atunci că „fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infracţiuni“.
(Mihai SAVA)
