Născuţi şi crescuţi în familii cu posibilităţi materiale reduse şi fără a fi îndrumaţi pe calea cea bună, având un anturaj total nepotrivit, mulţi tineri ajung să încalce legea, încă de mici, devenind în cele din urmă infractori cu acte în regulă.
Este şi cazul unui minor din oraşul Bicaz care a început să fure diverse bunuri de la concetăţeni, împreună cu mai mulţi amici. Vorbim aici despre Ionuţ Cătălin Rogin, care a fost trimis în judecată de procurori, recent, alături de complicii Nonel Florentin Marc, Ion Ciubotaru, Ionuţ Alexandru Borcă, Iulian Lefter şi Marian Dumitru Necula. Potrivit rechizitoriului, aceştia au sustras diverse produse şi bani de la nouă părţi vătămate.
Anturajul îşi spune cuvântul
Unele elemente care favorizează implicarea minorilor în mediul infracţional au fost identificate de specialişti; accentul fiind pus tot pe educaţia de acasă şi condiţiile în care minorii se dezvoltă.
„Personalitatea copilului începe să se contureze după vârsta de doi ani, vârstă la care copilul începe să perceapă şi să fie atent la ceea ce se întâmplă în jur. Familia este prima care trebuie să vegheze la formarea şi modelarea personalităţii. În perioada adolescenţei, continuă în ritm alert procesul de desăvârşire a perso-nalităţii individului. Apar aşa numitele «crize» ale adolescenţei, care apar şi în raport cu situaţia familiei, cu societatea în care trăieşte acesta. În această perioadă în care a crescut capacitatea de abstractizare şi sinteză, când copilul devine puternic, capabil de eforturi mari, colectivul în care învaţă, grupul de prieteni îşi pune amprenta. Tot acum, gândirea lui păstrează o doză mare de subiectivism, în această privinţă exemplul de obiectivitate al părinţilor şi profesorilor fiind foarte important. În cazul în care copilul creşte şi se dezvoltă în condiţii nesănătoase, într-o familie dezbinată, când influenţat negativ de colegi sau prieteni, personalitatea poate deveni aceea a unui infractor. Personalitatea infractorului minor este rezultatul unei îmbinări neizbutite, a tuturor factorilor care concură la formarea personalităţii umane, îmbinare care dă naştere unei personalităţi temporar imperfecte care îmbină greutăţi de diferite grade în procesul de adaptare la cerinţele vieţii în societate“, a explicat un expert crimina-list.
Revenind la Rogin, conform Primăriei Bicaz, care i-a repartizat mamei acestuia o locuinţă socială, tânărul stătea până de curând într-un bordei improvizat. „Luând act de cererile nr. 5307/ 20.05.2008 şi nr. 7460/ 16.07.2014, prin care Rogin Mihaela din Bicaz aduce la cunoştinţa primarului situaţia sa fami-lială şi socială disperată, arătând că locuieşte în Bicaz, într-o construcţie neauto-rizată şi improvizată pe malul Bistriţei, fără alimentare cu apă şi energie electrică, demolabilă, situată pe terenul proprietatea oraşului Bicaz şi solicită să-i fie închiriată o locuinţă, ţinând cond de ancheta socială nr. 4579/ 11.05.2015, din care rezultă situaţia disperată descrisă mai sus şi faptul că Rogin Maria are în întreţinere patru copii minori, nu este încadrată în muncă, nu deţine locuinţă proprietate personală şi nici teren agricol, animale sau alte bunuri aducătoare de venituri (…) aprobă repartizarea spre închiriere a locuinţei“, este precizat într-o hotărâre a Consiliului Local Bicaz. Acum are o casă, însă educaţia îi lipseşte, sărăcia continuă, iar anturajul, neschimbat, pare să-l „condamne’ la a continua fărădelegile.
Bătăuşul
Mihai Cristian Gavriluţ este un alt tânăr, în vârstă de 24 de ani, din comuna Podoleni, care a fost condamnat pentru vătămare corporală, printr-o sentinţă a Judecătoriei Piatra-Neamţ. El a primit pedeapsa pentru că, în seara de 6 martie 2013, împreună cu Vasile Radu Fodor, l-a luat la bătaie pe consăteanul Gheorghiţă Chisariu. Victima a fost lovită de cei doi cu pumnii, picioarele şi cu un par în cap, până a leşinat. Cel bătut a avut nevoie de 35 de zile de îngrijiri medicale.
Şi Gavriluţ pare a fi un proscris, care nu a avut de la început şansa de a ocoli fărădelegile. A crescut într-o familie dezorganizată şi a început cu răutăţile în vremea adolescenţei, pentru ca după majorat să continue în acelaşi ritm. Când era minor, bătăuşul din Podoleni încerca să-i impresioneze pe cititorii revistei „Formula AS“, cerându-le ajutorul. Iată conţinutul uneia din scrisorile trimise la acea vreme redacţiei: „Sunt un copil de numai nouă ani, fără mamă şi fără tată. De la moartea lor, viaţa mea a mers înainte, dar a semănat cu un coşmar. E dureros când spun, dar necazurile mele au început de mic. De la patru anişori, m-a crescut o bunică de-a mea. Ea este foarte bătrână, are 76 de ani. Mi-am dorit în viaţă, ca toţi copiii, să-mi cumpăr şi eu câte ceva, dar bunica nu-mi poate îndeplini aceste dorinţe, fiindcă are o pensie de 300.000 de lei (vechi – n.r.). Nici nu îi ajung ca să cumpere lemne sau de mâncare. E foarte greu. Eu sunt abia în clasa întâi, merg la şcoala cu ce am, îmi trebuie multe ca să fiu în rând cu toţi copiii. Eu nu ştiu ce e aia bucurie. Pe oriunde mă duceam, tot plângând eram. Fiind mic şi nemâncat, beam apă multă, ca să mă satur, şi din cauza asta m-am îmbolnăvit. Doctorul mi-a spus că am ceva la rinichiul stâng. V-am mai trimis o scrisoare cu analizele care specifică diagnosticul, nu ştiu de ce nu mi-aţi răspuns. Dar nu mă gândesc eu acuma la sănătate. V-aş ruga de prima dată să ne trimiteţi ceva de mâncat şi îmbrăcat. Vă mulţumesc“.
Gavriluţ este acum în puşcărie, iar când va ieşi este greut de crezut că îl va angaja cineva sau va reuşi să câştige bani cinstit.
(Mihai SAVA)
