Procurorul securest

Alexandru Ţurlea, magistrat în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a fost dovedit, prin sentinţă definitivă, că a fost colaborator al fostei Securităţi, el spionând mai multe familii din municipiul Piatra-Neamţ. Conform Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, magistratul a fost recrutat în anul I de facultate, pe 22 ianuarie 1982, pentru cunoaşterea „stării de spirit a eventualelor frământări sau nemulţumiri existente în rândul studenţ ilor, precum şi pentru stabilirea comportă rii şi concepţiilor studenţilor străini, a influenţelor negative pe care aceştia lear fi putut exercita asupra colegilor români“. În momentuul în care a semnat angajamentul de colaborare, procurorul a primit numele conspirativ de „Andrei Ştefănescu“, iar după terminarea facultăţii a fost repartizat ca jurist la Întreprinderea Judeţeană de Producţie Industrială şi Prestări Servicii Piatra-Neamţ. Delaţiunile Judecătorii au reţinut că, odată mutat în urbea de sub Pietricica, în 1986, Ţurlea a întocmit mai multe note informative pentru Securitate, referitoare la manifestările anticomuniste ale unui fost vecin. „Familia P. a rămas cu nostalgia foştilor proprietari, transmiţând şi fiului lor, P.N., ideile pe care le moşteniseră şi le propagau. Ani de-a rândul au acţionat contra persoanelor ce locuiau în casa respectivă şi asupra celorlalţi vecini – prin diverse şicane, pretexte, căutau motive de ceartă, toate acestea ca o compensaţie împotriva orânduirii sociale cu care nu erau de acord – mai ales că vecinii erau în majoritate membri de partid. În toată această perioadă nu a încetat să-şi manifeste atitudinea ostilă faţă de regim, cât şi faţă de persoanele ce îl înconjurau, în speţă vecinii, asupra cărora îşi descărcau nervii (spre exemplu, tăia pomii din grădina comună motivând că erau proprietatea lui, deoarece familia lui a locuit în casă înainte de 1948, slujind la foştii stăpâni) şi alte gesturi necontrolate. Ştiu că era suspectat de legături cu «Europa Liberă», de altfel asculta acest post frecvent, dând radioul la maximum – fără a se feri, făcea discuţii (colporta) pe teme abordate de posturi străine. Însă, problema cea mai semnificativă a constituit-o relaţia pe care a avut-o cu Calciu, în perioada cât a fost jurist la Patriarhie, nu se dădea în lături să îl omagieze şi a declarat de multe ori că «eu am fost al doilea după el»“, se arată într-o informare trimisă securităţii de procurorul bucureştean. Casiera credincioasă Totodată, din notele informative întocmite de procurorul Ţurlea cu privire la manifestările religioase ale unei casiere de la întreprinderea din Piatra-Neamţ rezultă următoarele: „Am văzut-o pe aceasta citind o broşură cu conţinut religios – cu titlul (aproximativ) de «Casa ca rai sau căminul în lumina textelor bibliei». Am răsfoit cartea şi mi-am dat seama imediat că nu e publicată la noi în ţară. Undeva, un capitol începea cam aşa «un ascultător al nostru din ţară ne întrebă cum se face ca în emisiunile postului nostru de radio se pune atâta accent pe problemele religioase şi, în general, pe libertatea conştiinţei…». Cred că broşura respectivă este doar în aparenţă religioasă, inoculând şi propagandă a unor posturi străine. Am întrebat-o pe R.A. de unde o are şi mi-a spus că i-a dat-o pastorul de la biserica baptistă“. Ulterior, despre aceeaşi pietreancă, Ţurlea a informat următoarele: „Nu ştiu dacă există sau nu în oraş o biserică (templu) de ritual baptist, însă dacă este aşa, am impresia că de acolo se răspândesc diferite broşuri, cărţulii – cu caracter religios aparent. Într-o notă anterioară v-am relatat că am văzut la R.A. o asemenea broşură, de curând am văzut alta… Răsfoirea primei broşuri mi-a lăsat impresia că s-ar vehicula şi unele idei gen «Europa Liberă».“ Recompensele Faptul că procurorul Ţurlea a furnizat informaţii utile pentru organele de Securitate este dovedit şi de cele trei recompense pe care acesta le-a primit, în perioda 1986 – 1987, în cuantum de 900 de lei, „pentru sprijinul acordat organelor de Securitate“, după cum au reţinut judecătorii Curţii Supreme. Scuza În faţa instanţei, procurorul Ţurlea a susţinut că nu a făcut decât să respecte legile în vigoare la acel moment, scuză considerată ca neîntemeiată de judecători pe motiv că „pârâtul, ca persoană înzestrată cu liber-arbitru, avea posibilitatea de opţiune şi, astfel, de a nu vătăma drepturile şi libertăţile fundamentale ale semenilor“. De asemenea, magistratul a mai susţinut că nimeni nu a avut de suferit vreo condamnare ca urmare a celor care i se impută, scuză care denotă, conform Curţii Supreme, „nu numai cinism, dar şi împrejurarea că pârâtul cunoştea prea bine gravitatea faptelor sale, neputându-se astfel pune în umbra apărării uzanţelor regimului comunist“. Totodată, susţinerile procurorului în sensul că a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Rezervă, arma Securitate – Miliţie, precum şi faptul că a efectuat activităţi în cadrul Direcţiei pentru Securitatea Statului, realizând activităţile specifice acestei activităţi de spionaj, „nu înlătură realizarea faptelor reprobabile efectuate anterior de către acesta“, au mai hotărât judecătorii supremi. (Mihai SAVA)