Probe „fabricate“ la Poliţie

Deoarece poliţiştii nu au administrat în mod legal mai multe probe, într-un dosar în care un individ din comuna Ştefan cel Mare a fost judecat pentru furt calificat, judecătorii pietreni au exclus din probatoriu câteva acte incriminatorii, printre care chiar şi declaraţia dată de partea vătămată. Măsura a fost luată de instanţă la soli-citarea apărătorului hoţului; avocatul observând că probele nu sunt legale şi cerând ca acestea să nu fie administrate în procesul penal care a urmat. Judecătorul de cameră preliminară i-a dat dreptate acestuia şi a decis ca actele „cu probleme“, care-l incriminau pe Gavril Manea, să nu fie luate în considerare.

Iată ce s-a hotărât la termenul din 27 ianuarie, în camera de consiliu a Judecătoriei Piatra-Neamţ: „Admite cererea formulată de apărătorul inculpatului Manea Gavril. Exclude următoarele probe administrate de organele de cer-cetare penală anterior începerii urmăririi penale: procesul-verbal de cer-cetare la faţa locului din data de 29.03.2014 (filele 11 – 12 dosar de urmărire penală), întocmit în baza Ordonanţei din data de 29.03.2014 prin care s-a dispus de către organele de cercetare penală efectuarea cercetării la faţa locului; declaraţia persoanei vătămate Ghiaţă Valentin din data de 29.03.2014; declaraţia dată de Manea Gavril la data de 29.03.2014. Dispune începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul Manea Gavril – trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat“.

Luni (22 iunie), magistraţii s-au pronunţat în acest caz şi l-au condamnat pe hoţ la un an şi şase luni de închisoare, cu suspendare. Manea a mai primit interdicţia de a părăsi România şi a fost obligat să presteze 60 de zile de muncă neplătită în folosul comunităţii, la Primăria Ştefan cel Mare.

La limita legii

Nu este pentru prima oară când, din cauză că oamenii legii nu respectă Codul de Procedură Penală (CPP), chiar dacă infractorul anchetat de ei recunoaşte fapta şi o descrie cu lux de amănunte, acesta scapă deoarece probele obţinute de poliţişti nu sunt luate în considerare la instanţă.

O situaţie similară celei de la Ştefan cel Mare s-a petrecut în Tarcău. Într-o seară, poliţiştii au tras pe dreapta un localnic (macaragiu), care avea permisul anulat şi era beat la volanul unui autoturism înmatriculat NT-03-UVG. Şoferul, în vârstă de 54 de ani, „diabetic, bun creştin, cu un copil major epileptic în întreţinere“, după cum notează instanţa, avea o alcoolemie de 1,10‰.

Judecătorii au stabilit că bărbatul, cu nevasta şi un vecin, a băut în acea seară doi litri de vin, munteanul a dormit apoi vreo patru ore după care, la cererea soţiei, s-a urcat la volan conducând trei kilometri, până a fost tras pe dreapta de poliţişti.

„Potrivit prevederilor articolului 64, alineatul 2, CPP, mijloacele de proba obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Aplicând acest principiu de drept procesual la speţa de faţă, mijlocul de probă prin care s-a stabilit îmbibaţia alcoolică a inculpatului a fost obţinut ilegal“, au stabilit judecătorii.

Urmările

După intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală (NCPP), pentru prima dată, în legislaţia procesual-penală din România, a fost introdusă sancţiunea excluderii probelor.

La art. 68, NCPP arată că este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri, în scopul obţinerii de probe. De asemenea, nu este voie să fie determinată o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.

NCPP prevede, totodată, sancţiunea excluderii, dar de această dată legiuitorul nu           s-a mulţumit doar la o reglementare de principiu, ci a stabilit atât o procedură specifică de invalidare cât şi soluţii procesuale.

Astfel, la art. 101 din NCPP este consacrat principiul loialităţii administrării probelor: „Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de         a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei, interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare. (Adică poliţistul care face ancheta, sau procurorul, nu are voie sa-l îmbete pe suspect, sau să-l drogheze, ca să afle adevărul – n.r.). Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe“.

În art. 102 al NCPP se prevede şi sancţiunea pentru nerespectarea princi-piului legalităţii şi loialităţii administrării probelor, respectiv excluderea acestora. Legea dictează că „probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea, nu pot fi folosite în cadrul procesului penal; nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe, ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei; probele derivate se exclud dacă au fost obţinute în mod direct din probele obţinute nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod“.

Abuzuri sau dreptate?

Problemele care apar în momentul obţinerii unei probe cu încălcarea preve-derilor legale duc la întâlnirea a două interese contrare: pe de o parte este interesul societăţii ca persoana care a săvârşit o infracţiune să fie identificată, judecată, condamnată şi să-şi execute pedeapsa, iar de cealaltă parte sunt interesele individuale ale persoanelor, ca niciunul dintre drepturile lor să nu fie încălcat prin conduita abuzivă a anchetatorilor.

În multe sisteme de drept, sancţiunea excluderii probelor a fost găsită ca cel mai eficient mijloc de „împăcare“ a acestor interese. Ideea este că interesul public cere ca vinovaţii să fie traşi la răspundere, dar şi ca abuzurile să fie descurajate, iar drepturile omului să nu fie încălcate.

(Mihai SAVA)