Curtea de Apel Bacău a dat publi-cităţii motivele pentru care a decis încarcerarea preventivă a lui Ionel Arsene – preşedintele (suspendat) Consiliului Judeţean, băgat după gratii în seara de 29 ianuarie sub acuzaţia de trafic de influenţă.
Din motivarea instanţei (care se întinde pe 59 de pagini) reiese că Arsene trebuia să stea la „răcoare“ pentru că are o „poziţie influentă în mediile politice din care provin mai mulţi martori“, iar fapta de care este acuzat este foarte gravă: „Un prim plan, general, derivă din gravitatea abstractă a comiterii unor fapte de corupţie, gravitate recunoscută drept una ridicată în orice societate democratică în care domnia legii este de cea mai importanţă în dezvoltarea sa sub toate aspectele. O asemenea societate nu poate funcţiona normal fără ca persoanele care reprezintă o autoritate sau chiar o funcţie publică să nu fie la adăpost de orice bănuială de influenţă, în alt mod decât cel reglementat legal sau admi-nistrativ. În considerarea acestui deziderat, primordial în asigurarea ordinii de drept, orice încercare de corupere a unui funcţionar se impune a fi sancţionată dur şi imediat“.
Judecătorii au mai precizat că depoziţia prefectului Vasile Panaite (martor în dosar) „pare să aibă toate însuşirile unei relatări obiective“ şi că discuţiile înregistrate (telefonic şi ambiental) au un „caracter de clandestinitate“, iar prin ceea ce a făcut Arsene „s-a încercat deturnarea caracteristicilor şi funcţiilor specifice unei instituţii publice, care avea menirea de a sprijini combaterea corupţiei, în scop de răfuială politică şi de preluare a unei funcţii cu acces direct la o importantă sursă de bani publici, însă nu pe calea legală, firească într-o democraţie consolidată, anume prin obţinerea unui mandat de ales local“.
Instanţa băcăuană a mai catalogat astfel faptele şefului CJ: „Modalitatea josnică în care s-a încercat înlăturarea unui oponent politic dintr-o funcţie electivă importantă, prin ocolirea votului acordat în cadrul alegerilor locale, nu poate genera decât un profund sentiment colectiv de respingere şi se constituie tocmai într-o stare de pericol pentru ordinea publică, în care cetăţenii trebuie să aibă siguranţa că votul lor contează, ca o componentă esenţială a exercitării suveranităţii populare. Starea de pericol relevată nu este una îndepărtată, cum încearcă apărarea să acrediteze, ea prelungindu-se în concret pe tot parcursul anului 2014, până la decesul lui Tărâţă Culiţă“. (Mihai SAVA)