Memoria documentelor – Arhivele Naţionale: „Oile negre“ din PCR

l pe vremea comuniştilor, membrii de partid aveau mai multe avantaje materiale l cei care nu respectau linia ideologică, comiteau infracţiuni sau alte abateri, erau excluşi l şi din judeţul nostru au fost zeci de persoane care au pierdut această „calitate“

Arhivele Naţionale păstrează, printre sute de mii de informaţii despre perioada comunistă, documente care arată cum, la acea vreme, unii membri au fostului Partid Comunist Român, care încălcau legea, erau excluşi din partid, pierzând astfel unele avantaje materiale. La nivel judeţean au fost zeci de astfel de situaţii în care membrii PCR erau daţi afară deoarece se îmbătau, vorbeau „aiurea“, ori săvârşeau infracţiuni de drept comun.

La acea vreme, cei care erau membri PCR obţineau mult mai uşor o locuinţă, erau avansaţi mai repede, sau aveau „intrare“ la mai-marii partidului, pentru a-şi rezolva diverse probleme.

Excluderea se făceau în urma unei anchete a Colegiul Central de Partid (CCP), care şi-a desfăşurat activitatea în perioada 1945 – 1989. Această structură se ocupa cu cercetarea abaterilor grave de la linia, morala şi disciplina de partid. Pe scurt, rolul său era de a veghea la „puritatea ideologică a cadrelor“.

Huligani, beţivi şi infractori

Pentru a vă face o idee despre motivele care duceau la exluderea din PCR, vă prezentăm zece astfel de cazuri (menţionate în Arhivele Naţionale) în care au fost anchetaţi cetăţeni ai judeţului nostru.

l Constantin Agafiţei – „Membru de partid exclus întrucât a fost condamnat penal pentru huliganism. CCP a trimis apelul, spre rezolvare, Comitetului judeţean Neamţ al PCR, împreună cu solicitarea de a fi informat asupra soluţiei (hotărâre menţinută)“.

l Vasile V. Ailenei – „Responsabil organizatoric în Comitetul Judeţean de Partid Neamţ, exclus din partid întrucât a luat parte la războiul antisovietic, s-a purtat brutal cu populaţia sovietică şi alte abateri. CCP a hotărât menţinerea deciziei“.

l Ion D. Ardeleanu – „Responsabil cu munca organizatorică la GAC Girov, raionul Piatra-Neamţ, exclus din partid pentru că venea în stare de ebrietate la serviciu şi a pierdut documente de partid. CCP a hotărât menţinerea deciziei“.

l Maria Avramescu – „Membră de partid exclusă întrucât la primirea în partid a ascuns că a executat o pedeapsă cu închisoarea pentru delapidare. CCP a făcut propunerea menţinerii deciziei, iar Secretariatul CC al PCR a aprobat-o. Decizia a fost reconfirmată în 1978, când s-a precizat că organizaţia de bază îi poate examina cererea de reprimire în partid“.

l Vasile G. Antonescu – „Activist exclus pentru că a fost legionar, a luptat ca pilot pe frontul antisovietic, fiind decorat, a trăit o viaţă uşuratică (chefuri, beţii, jocuri de noroc) şi avea intenţia să plece în America, scopul fiind să se înroleze în aviaţia SUA. CCP a hotărât menţinerea deciziei“.

l Lazăr Abramovici – „Membru  de  partid exclus întrucât s-a dovedit afacerist, necinstit, cu atitudini duşmănoase faţă de muncitori şi alte abateri. CCP a hotărât menţinerea deciziei reconfirmată în 1955“.

l Mihail Ivanovici – „Membru cercetat pentru restabilirea dreptului la pensie de invaliditate pentru activitatea de ilegalist şi pentru reprimirea în asocţiaţia Foştilor Deţinuţi Antifascişti, din care fusese exclus în urma condamnării la trei ani de închisoare pentru acte de necinste şi înşelăciune (din care a executat aproape doi ani). CCP a propus respingerea apelului“.

l Nicolae I. Achim – „Membru exclus pentru că şi-a părăsit soţia şi cei patru copii, timp îndelungat, fără să se mai ocupe cu întreţinerea şi educarea lor, nu a participat cu regularitate la viaţa de partid şi, din neglijenţă, şi-a pierdut carnetul de partid. CCP a propus menţinerea hotărârii, recizie reconfirmată în 1981 şi 1982, când a clasat cazul“.

l Irina Ciobanu – „Membră de partid din ilegalitate care a solicitat o audienţă la CCP privitoare la situaţia sa de partid. Întrucât suferea de o boală gravă (convulsii cerebrale), medicii au fost de părere că nu este indicat să se stea de vorbă cu ea pentru a da explicaţii, astfel că CCP a hotărât amânarea discutării cazului până la însănătoşire“.

l Ştefan Adumitresei – „Membru de partid şi căpitan de vas în marina comercială, exclus pentru că, în tinereţe, a trăit o viaţă de vagabond, avea viciul beţiei şi era afemeiat, iar în timpul războiului antisovietic a avut o atitudine nedemnă faţă de femeile sovietice. CCP a hotărât ridicarea sancţiunii de excludere din partid şi a recomandat organizaţiei de bază Piatra-Neamţ să-l primească drept candidat de partid, conform instrucţiunilor CC“.

Investigaţii secrete

La analizarea situaţiilor de excludere din PCR, ancheta desfăşurată de CCP era secretă, la fel ca şi conţinutul dosarului. Membrilor de partid verificaţi li se comunica doar decizia şi li se cerea să semneze de luare la cunoştinţă. Ceea ce în perioada anterioră ţinea doar de „secretul de partid“, în perioada Ceauşescu a devenit şi secret de stat.

Importanţa istorică a acestor documente păstrate de Arhivele naţionale rezidă, în primul rând, în faptul că ele ilustrează acţiunile şi practicile unui organism de anchetă, de control şi de execuţie al partidului supus conducerii acestuia, care funcţiona în paralel şi se situa deasupra altor instituţii. Pe de altă parte, pentru că oferăinformaţii importante despre traiectoriile individuale ale membrilor de partid verificaţi (uneori despre activitatea lor din ilegalitate sau acţiunile din străinătate), unii dintre ei fiind membri ai nomenclaturii.

Trebuie ştiut că la acea vreme, comuniştii îşi exercitau dictatura prin intermediul partidului lor, care, la rândul său, controla guvernul. PCR era unicul partid legal; alte formaţiuni politice nefiind necesare, de vreme ce doar comuniştii „înţelegeau“ mersul Istoriei. Partidul era un organism selectiv, ce-şi recruta membrii pe baza loialităţii faţă de misiunea proletariatului. Organizat piramidal, partidul comunist avea drept foruri conducătoare Congresul (aproximativ 5.000 de membri care se reuneau o data la cinci ani), Comitetul Central (cam 300 de membri care se întâlneau de cel puţin două ori pe an), Biroul Politic (adevăratul centru de putere din cadrul partidului) şi Secretarul General – liderul suprem.

Elita reală a statului totalitar de tip comunist era „nomenclatura“, o pătură privilegiată, alcatuită din unii membri ai partidului recompensaţi cu funcţii „pe linie de partid sau de stat“, funcţii ce le ofereau avantaje materiale considerabile în raport cu restul populaţiei, precum şi posibilitatea de a se situa în afara acţiunii legilor, fie ele şi socialiste.

(Mihai SAVA)