Drama locuitorilor vechilor sate din amonte de oraşul Bicaz înghiţite de apele Lacului Izvorul Muntelui odată cu ridicarea barajului care a zăgăzuit cursul Bistriţei, face subiectul unui proiect gândit de elevii şi profesorii Liceului „Mihail Sadoveanu“ din Borca, înscris în con-cursul naţional de creaţie pentru liceeni „Locuri ale memoriei în localitatea ta“.
A fost un proiect foarte bine documentat şi cu un puternic impact emoţional, dovadă că organizatorii – Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Fundaţiea „Konrad Adenauer“ şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice –
i-au acordat premiul al III-lea în condiţiile în care la jurizarea finală au intrat 14 proiecte.
Meritul pentru această reuşită aparţine profesorului coordonator Florin Popescu şi elevilor Teodora Bordianu, Flavia Ioana Botezatu, Daria Elena Loghin şi Alexandru Mujdei.
Ei sunt autorii proiectului al cărui titlu este „Strămutaţii, lumea de sub ape“.
„Documentarea noastră a vizat nu numai cel mai important vestigiu al vechilor aşezări – ruinele Catedralei din Hangu, ci am luat-o la pas de jur împrejurul Lacului Izvorul Mun-telui. Traumele suferite sunt încă vii în memoria şi sufletele oamenilor, şi produc efecte şi acum, după o jumătate de secol. Am cercetat arhive, am vorbit cu oamenii, am reconstituit o lume dispărută“, a spus profesorul Florin Popescu.
Elevii de la Liceul „Mihail Sadoveanu“ Borca şi profesorul lor coordonator vor participa la o tabără organizată de IICCMER la Râmnicu-Sărat, judeţul Buzău, în perioada 18 – 22 aprilie, în cadrul programului „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!“. Programul celor cinci zile va conţine activităţi cultu-rale şi sociale, de team building, cercetare de teren, workshop-uri, prelegeri, vizionări de filme etc. Cheltuielile de transport, cazare, masă vor fi asigurate de către organizatori.
Strămutaţi şi viii, şi morţii
Realizarea complexului hidroenergetic Izvorul Muntelui a impus strămutarea parţială sau totală a 22 de sate. Au fost strămutaţi peste 18.000 de locuitori din aproape 2.300 de gospodării. Două cimitire care urma să fie îngropate de ape, au fost şi ele dislocate. Morţii au fost duşi în noul cimitir de pe Dealul Chiriţenilor. A luat astfel naştere ceea ce avea mai târziu să se numească „Drumul Morţilor“ – cel pe care au fost cărate osemintele.
Apa a înghiţit cel mai mare spital de pe Valea Bistriţei, şcoli, un aerodrom… Şi a mai înghiţit şi biserica cea mare din Gura Hangului, pe care localnicii abia o terminaseră de construit. Munciseră la ea timp de 30 de ani, din anul 1921 până în anul 1951, când a avut loc sfinţirea Catedralei de la Hangu, construcţie din beton armat, în zidurile căreia fuseseră puse şine de cale ferată şi pe care reuşiseră să o picteze. În perioadele secetoase, ruinele marii biserici răsar dintre ape – aducere aminte a dramei strămutaţilor.
(Liviu ILIE)