Şantierul arheologic deschis, în urmă cu aproape trei săptămâni, în satul Topoliţa, din comuna Grumăzeşti, a reintrat în atenţia specialiştilor din întreaga ţară după ce echipa coordonată de arheologul Vasile Diaconu (cercetător ştiinţific în cadrul Complexului Muzeal Naţional Neamţ) a scos la lumină vestigiile unei locuinţe datând din Eneolitic.
Construcţia, veche de 6.500 de ani, avea formă dreptunghiulară şi o suprafaţă de aproximativ 16 metri pătraţi. Remarcabil este faptul că în perimetrul locuinţei au fost descoperite mai multe obiecte specifice acelei perioade, dintre care cele mai interesante sunt statuetele de lut ars, înfăţişând personaje feminine, expresie a divinităţilor preistorice.
„Având în vedere importanţa descoperirilor realizate anul trecut în situl de la Topoliţa, Complexul Muzeal Naţional Neamţ a decis continuarea cercetărilor, motiv pentru care eu, împreună cu colegul Ionuţ Stigleţ, am reluat săpăturile într-un nou perimetru. Principalul nostru obiectiv a fost acela de a verifica informaţiile de pe harta geofizică, mai ales în ceea ce priveşte existenţa urmelor unor construcţii preistorice. Ne bucură faptul că rezultatele sunt destul de bune şi în această campanie de săpături şi sperăm că în următorii ani să puteam obţine o imagine cât mai completă a structurii acestui sit arheologic. Deşi se mai păstrează doar o aglomerare compactă de lut ars, cu o suprafaţă de aproximativ 16 metri pătrati, această locuinţă a avut un mod interesant de construcţie, fiind realizată dintr-o structură lemnoasă, lipită cu lut, iar la un moment dat a fost abandonată şi incendiată.
Pe de altă parte, cuvântul «statuetă» a fost rostit de multe ori în ultimul timp; cu fiecare exemplar găsit, avem impresia că în locul în care săpăm a fost cândva o adunare a zeităţilor preistorice. Desigur, este doar o viziune romanţată a unei realităţi istorice pe care noi, arheologii, ne străduim să o înţelegem“, a declarat Vasile Diaconu, coordonatorul cercetărilor arheologice.
Situl arheologic de la Topoliţa este cunoscut de aproape două decenii, dar abia anul trecut au început săpăturile sistematice după ce, în 2017, o echipă germană a realizat o scanare geofizică a aşezării. Atunci s-a observat că în perimetrul sitului ar putea să existe resturile unui sat preistoric. (Liviu ILIE)
