Aud şi turbez: O grămadă de arestaţi, şi chiar avocaţi spun că îşi vor demonstra nevinovăţia în instanţă, toţi jurnaliştii repetă ca papagalii astă tâmpenie. În primul rând, nu există în toate sistemele judiciare probă negativă: poţi să demonstrezi ceva că da, nu ai cum să demonstrezi că nu. Pe urmă: Sarcina probei revine celui care afirmă, aici care acuză, adică procurorului, deci n-are decât să demonstreze el acuzele. Minim de cultură general-juridică.
Control Udrologic: Auzi, cică e musai să o controleze pe Elena la sexărică. Ba, cică nu e musai, că adică se poate refuza. Da, da’ ştiţi cum? Poate refuza numai la un anumit spital, şi cu cătuşe. Se pare că până la urmă bruma de normalitate a învins. Greţoasă victorie împotriva tâmpeniei.
Oricum, prestaţia Elenei arată că marii mafioţi sunt şi personalităţi ţapene. (Vezi şi clanul Bercea). Nu sunt sigur că toţi anchetatorii se ridică la nivelul lor. Ba, unii ar trebui să ocolească anumite cazuri, care le depăşesc vizibil intelectul.
Alt motiv de turbare, la şedinţele de Guvern, când D-l Prim-Ministru, după câteva fraze de lemn lăcuit, spune: „Mulţumim celor de la presă“. Adică, ia căraţi-vă de aici, voi, cei care îi informaţi pe căscaţii de afară, că noi avem treburi importante. Cel mai important lucru vi-l spun eu: DE UNDE PLEACĂ PRESA, ÎNCEPE MAFIA
Apropo de Guvern: Ordonanţele, de urgenţă sau chiar simple, s-ar emite, după Constituţiune, când se întâmplă în ţară chestii deosebite cu naţia, iar Parlamentul nu are timpul fizic să regleze problemele. Guvernele noastre, toate, au dat valuri, tsunamiuri de ordonanţe. Ştiţi cum se cheamă asta? Se cheamă abuz în serviciu, şi este caz penal, adică, infracţiune. M-aş contrazice singur spunând că sancţiunea nu trebuie să fie penală, ci politică. Adică Parlamentul să dezbată şi să anuleze sau corecteze acele ordonanţe. Dar dacă în Parlament sunt colegii/aliaţii primului ministru, şi nu ai naţiei alegătoare? Dilemă.
_____________________________
Jud. Gheorghe MOROŞANU
nihilsinegeo@yahoo.com