Frigiderul CFR

l călătorii au îngheţat deoarece trei locomotive s-au defectat şi nu au putut încălzi vagoanele

Roxana este din municipiul Piatra-Neamţ, are 22 de ani, face facultatea în Capitală şi, după sărbătorile de iarnă, a plecat cu trenul la Bucureşti. A ajuns în Gara de Nord, la 7 dimineaţa, îngheţată, cu două valize mari, două genţi de voiaj, o geantă de umăr, un rucsac imens şi o bicicletă: bagajul necesar pentru şase luni. Plănuia să lase bicicleta la magazia de bagaje, să ducă calabalâcul acasă cu taxiul, apoi să se întoarcă după bicicletă (sau invers: întâi bicicleta, apoi bagajele). Doamnelor şi domnilor, în Gara de Nord, cea mai mare gară din România, nu există Birou de bagaje! În locul fostului birou, din care a mai rămas doar semnul internaţional cu valiza, funcţionează casa de bilete a unei firme particulare de transport feroviar.

O altă problemă de care s-a lovit Ro-xana a fost frigul. A fost atât de frig încât au îngheţat şi instalaţiile de încălzire. În loc de 20 de grade, cât ar fi trebuit să fie în compartiment, călătorii au stat la cel mult 10 grade.

La fel a păţit şi Cosmin, pe care l-a dus cu maşina un prieten de la Grinţieş la Bacău, iar de acolo a luat trenul spre Capitală: „Am plecat din Bacău duminica trecută, cu trenul de ora 4.26. În vagoane era frig, a venit unul de la întreţinere, a verificat tabloul electric şi i-a zis şefului de tren că «merge», se poate pleca. Oricât am aşteptat, n-a pornit căldura. Şeful de tren a zis că va mai verifica o dată panoul electric, iar apoi s-a făcut nevăzut. Am îndurat frig până la destinaţie. Oamenii erau supăraţi, unii aveau copii cu ei, au stat înfofoliţi“.

Tehnica învechită

Alexandru Moise, şeful Staţiei CFR Călători Bacău, a încercat să ofere o explicaţie pentru condiţiile arctice în care sunt nevoiţi să călătorească pasagerii: „La o temperatură exterioară de minus 10 grade Celsius, locomotiva trebuie să preîncălzească vagoanele cu o oră înainte de plecare. Din nefericire, acest lucru nu a fost posibil mai ales duminică, în cea mai friguroasă zi a acestei ierni, din cauza defectării locomotivelor la trenurile care circulă de la Piatra-Neamţ la Bucureşti, Suceava – Bucureşti şi dinspre Bacău către Piatra-Neamţ. Motivul ţine de vechimea locomotivelor, care este şi de 40 de ani. În plus, locomotivele diesel (care circulă pe ruta Bacău – Piatra-Neamţ, rută neelectrificată – n.r.) cedează mai repede decât cele electrice. Trebuie totuşi să reţinem că probleme au apărut la 1 – 2% din toate trenurile de călători. În rest, s-a circulat în condiţii normale. Dacă este să căutăm un vinovat pentru situaţiile în care s-au aflat călătorii, nu putem blama o anumită persoană, nu este o eroare umană. De vină este tehnica pe care o avem la dispoziţie“.

Cum iarna nu s-a terminat şi ger va mai fi, iar locomotive mai bune n-o să avem, e de aşteptat să mergem în continuare „cu frigiderul“ pe căile ferate.

Alternativa auto

Elena trebuie să meargă la nişte rude în Bucureşti, are de dus şi bagaje voluminoase, dar nu se încumetă să mai ia trenul. Preferă microbuzul, chiar dacă nu poate căra tot ce şi-a propus până la destinaţie.

Condiţiile de transport feroviar i-au lăsat un gust amar, după cum singură a mărturisit: „De când mă ştiu mi-am dorit să merg cu trenul. Probabil şi pentru că tataia lucra la CFR şi că prima carte pe care am învăţat să citesc a fost mersul trenurilor. Din păcate, trenul merge şi acum ca pe timpuri: prost dar rar. Frig în ele, de groază! Aveam rude departe şi poveştile cum veneau cu geamul îngheţat pe interior şi apoi, în loc să se joace cu mine, boleau dupa sobă, mi-au marcat copilăria. Şi acum aş merge cu trenul, dar pâna una alta mă abţin. O să iau un autocar, e şi mai ieftin, ajung mai repede şi economisesc bani de pastile, că până la Bucureşti cu frigul ăsta fac vreo pneumonie“.

Vinovaţii

Roxana a fost o mare admiratoare a trenurilor. Ea crede că civilizaţia modernă stă pe platforma trenurilor aşa cum civilizaţia antică şi medievală a stat pe spinarea calului. Dar nimic nu e mai trist decât o linie ferată care nu duce nicăieri sau o gară în care nu soseşte niciun tren.

Astăzi, în întreaga lume, se investeşte enorm în infrastructura feroviară şi se dezvoltă tehnologii de transport la scară uriaşă, cu mare viteză; numai la noi, parcă într-un efort dement de a dărâma totul,

s-a distrus aproape tot sistemul feroviar. Liniile au fost abandonate şi năpădite de scaieţi, vagoanele s-au vândut la fier vechi, iar multe gări au fost închise şi se degradează. Pedepsit n-a fost decât Necolaiciuc, dar şi acela doar „ciupit“ un pic de obraz: ne scuzaţi că vă băgăm la închisoare, dar să ştiţi că numai un pic, de ochii lumii; iar banii furaţi n-au fost recuperaţi.

Următoarea revendicare pe lista manifestanţilor ar trebui să fie pedepsirea celor care au măcelărit CFR-ul, sau chiar a sta-tului. Căci sistemul feroviar ar trebui să fie un atribut al statalităţii, la fel ca Poşta. E vorba despre Căile Ferate Române, nu despre Căile Ferate Ionescu.

Oamenii şi-au pierdut încrederea în CFR, care altădată era văzut ca o a doua armată a ţării. Acum foarte puţini mai folosesc trenul. Grosul transportului de persoane şi mărfuri s-a mutat pe şosele. Şi asta într-o ţară fără autostrăzi! Cum să meargă economia dacă în acest trup bolnav sângele nu mai are pe unde circula? Cum să se dezvolte turismul, dacă un tu-rist român sau străin venit cu trenul în Capitala României nu are unde să-şi lase bagajele?

Trebuie să ne luăm CFR-ul înapoi!

(Mihai SAVA)