l fostul atacant de pe Borzoghean a ajuns în capitală unde studiază la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Şcoala de Antrenori şi munceşte la Şcoala de Fotbal „Arsenal“Bucureşti
Pietreanul Alexandru Bobric nu a abandonat definitiv fotbalul. Tânărul atacant de 24 de ani s-a despărţit astă vară de FC Ceahlăul, gruparea pentru care şi-a dorit enorm să joace, dar la care nu a fost dorit decât în perioada critică a clubului. „Probabil că aş fi jucat şi acum fotbal, la nivel de performanţă, dacă mă năşteam în altă parte!“, spunea jucătorul. Acasă, în curtea Borzogheanului, Alexandru Bobric a activat de când avea 6 ani. Mai întâi la profesorul Costel Toma, după care la profesorul Constantin Pancu. Acesta a fost şi antrenorul care l-a promovat spre centrul de copii şi juniori, iar de la 15 ani în echipa Ceahlăul II. Pentru tabăra galben-negrilor pietreni, Alex Bobric a activat numai la nivelul eşalonului doi, unde i-a avut ca antrenori pe Marin Barbu şi Costel Enache. Atunci când trebuia să fie promovat, la rându-i, în lotul primei formaţii a Ceahlăului de Liga 1, plecase de la echipă, spre CFR Cluj, tocmai antrenorul care-l repatriase de la Cetatea Târgu-Neamţ (formaţia care-l obţinuse în împrumut, Vasile Miriuţă. „Ce cauţi tu acolo în liga a treia, în loc să vii să ne dai o mână de ajutor aici, la Ceahlăul în prima ligă?!“, au fost vorbele tehnicianului care-l încurajau pe Bobric.
Până la urmă, după despărţirea grupării pietrene de Miriuţă, tânărul atacant pietrean a fost nevoit să-şi continue angajamentul cu târg-nemţenii. „Când trebuia să fiu acolo, în vestiarul primei echipe de liga întâi la Ceahlăul, m-au dat afară. Nu a fost un pas înapoi, ci mai degrabă un şut în fund, un pas înainte“, se arăta convins atacantul pietrean.
La 15 ani, prin intermediul prietenului Alberto Cobrea Alexandru a fost solicitat să susţină câteva probe de joc la clubul ita-lian Udinese, iar dintre grupările interne au mai fost dorit la Botoşani şi Iaşi. În vară, după ce a terminat perioada de împrumut la FC Cetatea Târgu-Neamţ, Alexandru a revenit la clubul FC Ceahlăul, de care aparţinea. Pe Borzoghean, atacantul a rămas doar pentru perioada de pregătire şi la unele meciuri test. Înainte să apuce să-şi anunţe colegii, cu lacrimi în ochi, despre decizia de a renunţa la cariera de fotbalist, Bobric a înscris ultimul gol pentru galben-negri, după un şut imparabil de la 30 metri, în „amicalul“ cu Sport Club Bacău.
„Nu mai exista acea stabilitate în club. Organizarea şi mentalitatea dovedită de unii oameni din conducere m-au convins că ar fi mai bine pentru mine să încerc altceva, în altă parte, dar nu renunţând, definitiv, la fotbal“. Rămas în fenomen, Alexandru Bobric s-a înscris la Şcoala de Antrenori „Ioan Kunst Ghermănescu“, în capitală. La capătul celor doi ani de curs pe specializare fotbal, pietreanul se va alege cu licenţa B-UEFA. „Nu vreau să mă opresc la acest nivel, ci tind să ajung la licenţa PRO-UEFA!“. În paralel Alexandru mai este implicat în cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport şi lucrează în cadrul Şcolii de Fotbal „Arsenal Sport“ din Bucureşti. Prima grupă ce i-a fost încredinţată este cea de copii cu vârsta de 6-7 ani, echipă care, până să o ducă în performanţă, trebuie să o înveţe noţiunile de bază elementare şi disciplina tactică. La „Arsenal Sport“, Alexandru Bobric este plătit, dar nu într-atât de bine pe cât şi-ar dori, în comparaţie cu ai săi colegi. La începutul anului a participat la „derby-ul londonez“, programat chiar la Bucureşti, Arsenal – Chelsea, meci terminat cu un scor de egalitate.
„Mă mai văd jucând în performanţă, dar nu în ţară“
Implicat poate mai mult ca oricând în activitatea sportivă, pietreanul nu vrea să renunţe la cariera de jucător. „Da, mă mai văd jucând în performanţă, dar nu în ţară. Cu o perioadă bună de pregătire de două luni, m-aş descurca. Am prieteni în Franţa, Germania şi Anglia şi cred că pot activa în ligile secunde de acolo“. În vară, Bobric aşteaptă să obţină licenţa A-UEFA pentru a putea activa ca antrenor principal în Liga a III-a şi secund la Liga a II-a. L-a apreciat mereu pe Costel Enache „pentru stilul apropiat al antrenorului din Occident“, dar regretă că nu a putut lucra alături de Vasile Miriuţă. „Nu am fost un talent fantastic, dar mi-a plăcut să muncesc“, a conchis Alexandru Bobric.
(Ciprian AVĂDANEI)
