În hala Pieţei Centrale, din Piatra-Neamţ, zeci de tarabe sunt înţesate, în cea mai mare parte, cu legume, fructe şi alte produse alimentare, însă numai una iese în evidenţă prin faptul că este acoperită cu mănunchiuri de culori şi arome, care mai de care. Peste o sută de felurite plante medicinale, care încap în cei aproximativ trei metri pătraţi, suprafaţă pe care Gheorghe Anton, un bărbat în vârstă de 59 de ani, din comuna Văleni, îşi desfăşoară micuţa afacere. El împreună cu soţia, deoarece copiii lor au plecat cu totul în afară şi şi-au făcut un rost acolo. Omul spune că din vânzarea plantelor pe care natura i le oferă din belşug îşi duce traiul şi nu se plânge, chiar dacă în perioada aceasta vânzările nu sunt tocmai după aşteptări. „E o perioadă mai slăbuţă la vânzări, dar cum se apropie sezonul virozelor respiratorii, din toamnă şi până în primăvară, nu mai rămân cu aproape nimic. Se compensează. Mulţumesc lui Dumnezeu că, din ceea ce fac cu plăcere, eu şi soţia mea ne putem întreţine!“
„Natura ne dă, dar nu ne bagă şi în traistă“
A învăţat cum arată plantele şi rostul lor, de la părinţi, care au avut aceeaşi ocupaţie. Bărbatul îşi aduce aminte că în vremea adolescenţei a început să ia la pas toate dealurile, începând din zona Bicazului şi până în zona Calu-Iapa (Piatra-Şoimului), făcând astfel cunoştinţă cu plantele pe care astăzi le culege din cele mai îndepărtate văgăuni şi locuri pe unde doar jivinile pădurilor mai ajung. „Şi acum am acelaşi traseu. Nu e uşor pentru că sunt zone unde urci pieptiş, sunt zone greu accesibile. Totuşi, la vânzare am şi plante care se găsesc sub nasul nostru, însă lumea nu prea le cunoaşte şi atunci le tratează cu indiferenţă. Natura ne dă, dar nu ne bagă şi în traistă. Cât mă mai ţine sănătatea, am să mai merg pe dealuri, poieni, lunci. Dacă umbli după ele le găseşti. Dacă nu, nu.“ Până ca fiecare plantă să ajungă la tarabă, frumos ambalată, dar mai ales prezentată, familia Anton are un întreg „proces tehnologic“ pe care-l respectă cu sfinţenie. Unul migălos, care necesită răbdare, putere fizică, dar şi spaţii pentru uscat ierburile. Vara aceasta, fiind una mai ploioasă, planta s-a uscat mai greu. „Nu e o treabă simplă aşa cum poate pare. În primul rând, cel care se ocupă cu aşa ceva trebuie să ştie în ce perioadă a anului, a zilei, că culeagă plantele. Apoi, depozitatul lor este partea cea mai grea. Planta nu trebui culeasă niciodată când este umedă, nici măcar pe rouă. Ea trebuie culeasă, în general, când este la maturitate şi trebuie pusă la loc ferit de umezeală, pentru că altfel se înnegreşte, mucegăieşte şi n-ai făcut nimic. Din ce vedeţi dumneavoastră pe taraba asta, cred că este a mia parte din ce mai am acasă depozitat. În total, cam 150 de soiuri de plante.“
Ceaiul are efect dacă e făcut cum trebuie
Majoritatea clienţilor lui nea’ Gheorghe sunt persoane trecute de prima tinereţe, din toate categoriile sociale, uneori fiind căutat chiar şi de medici, care se aprovizionează cu plante de la el, tocmai pentru a le folosi la tratarea pacienţilor pe care-i au în grijă. Bărbatul spune că a învăţat peste 200 de feluri de plante care cresc în zona noastră, pentru fiecare din ele ştiind cum trebuie întrebuinţate astfel încât efectul să fie cel dorit. „Cei mai mulţi oameni cer plante pentru a se trata de afecţiuni ale ficatului, apoi pentru stomac, diabet, căi respiratorii. La mine, dacă-mi vine un client, nu „scapă“ până nu-i spun cum se foloseşte planta. Asta mai ales pentru că se poate întâmpla ca o plantă folosită aiurea să-ţi facă rău. Pentru fiecare plantă modul de preparare a ceaiului diferă, de la cantitatea de plantă, la timpul de fierbere, până la cantitatea de apă. Spre exemplu, am observat că sunt oameni care confundă coada şoricelului, care mai este cunoscută şi ca antibiotic natural, cu pedicuţa. Sunt două plante total diferite, cu proprietăţi şi efecte diferite. Un alt exemplu este siminocul, folosit şi la afecţiunile hepa-tice. Pe ăsta, la fel ca şi untul pământului, le cumpărăm din alte părţi. În cazul siminocului, se folosesc cantităţi foarte mici de floare pentru prepararea ceaiului. Nu pui ca la celelalte plante, că sigur nu o să te simţi mai bine. Eu dacă recomand o plantă o fac pentru că am citit mult despre ele şi pentru că le cunosc foarte bine. Nu mi-aş permite niciodată să-i dau unui cumpărător altceva de cât are nevoie. Până la urmă, dacă faci asta îţi furi singur căciula. Omul observă imediat dacă ce i-ai recomandat i-a făcut bine sau nu. Eu, unul, nu duc lipsă de clienţi şi cred că asta se datorează seriozităţii şi responsabilităţii cu care am abordat fiecare cumpărător.“ Vara aceasta, ploile au făcut ca ghimpele, antiinflamator al prostatei, să nu mai fie de găsit, iar alte ierburi, dacă nu sunt culese la timp, vieţuitoarele de prin păduri au grijă să le mănânce, cum e cazul „năpraznicului“ sau a „ierbii tâlharului“. Gheorghe Anton nu se dă bătut şi spune că plantele vor rămâne pentru el principala ocupaţie. Le-a învăţat secretele şi asta îi dă siguranţa că natura nu-l va dezamăgi. „Sunt ani când anumite plante nu sunt de găsit. Alte dăţi realizezi că un soi nu mai creşte în acelaşi loc şi trebuie să-l cauţi în altă parte. Cu toate acestea natura nu m-a dezamăgit până acum. Trebuie să ştii pe unde să cauţi, iar pe acolo pe unde treci să nu faci ravagii. Adică să nu cureţi în totalitate locul de plante, să mai laşi de sămânţă.“
(T. MARIAN)
