Pe lista cetăţenilor români distinşi de Yad Vashem (denumirea Memorialului Victimelor Holocaustului, instituţie oficială a atatului Israel) cu titlul „Drept între Popoare“ se află şi Viorica Agarici, fosta preşedintă a fi-lialei Roman a Crucii Roşii Române. Aceasta este admirată şi apreciată pentru că în anul 1941 a venit în ajutorul a sute de evrei dintr-un tren care trecea prin Roman, fiind de atunci cunoscută drept „eroina din Gara Roman“. Născută Văsescu, în anul 1886, aceasta provenea dintr-o familie de boieri din Nordul Moldovei. Educaţia timpurie primită la Paris i-a clădit un ca-racter de fier pe care a avut ocazia să-l probeze pe deplin peste ani. Rămasă văduvă după moartea soţului ei, inginerul agronom Ion C. Agarici, Viorica s-a dăruit în totalitate ajutorării semenilor ei.
La trecerea prin gara Roman a „trenului morţii“ care transporta, în condiţii îngrozitoare, sute de cetăţeni români, evrei din Iaşi, deportaţi spre lagărul de la Călăraşi, Viorica Agarici cu autoritate şi cu o dârzenie care au impresionat pe toţi cei prezenţi, a făcut ceea ce trebuia să facă Crucea Roşie în astfel de situaţii, salvând de la moarte multe persoane nevinovate, în ciuda opoziţiei autorităţilor de atunci. A oferit apa evreilor şi primul ajutor medical, după care a dispus igie-nizarea corespunzătoare a va-goanelor. Ulterior, alte filiale de Cruce Roşie de pe traseul trenului spre Călăraşi i-au luat exemplul, prinzând curaj să ofere tot sprijinul sărmanilor călători.
Despre gestul său eroic s-a vorbit peste ani. „Joi dimineaţa, trenul s-a oprit în gara Roman. Toate vagoanele au fost deschise şi din ele au început să coboare oamenii, complet dezbrăcaţi şi, mai ales, înspăimântaţi. Spre marea noastră surpriză, o doamnă împărţea căni de apă şi bucăţele de zahăr, a patra parte dintr-o felie de zahăr. Doamna se numea Agarici şi reprezenta Crucea Roşie“, scria dr. Iosef Finkelstein, unul dintre supravieţuitori.
Începând cu anul 1943 a renunţat la şefia filialei Roman a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie şi s-a mutat la Bucureşti, la fiul ei Gheorghe.
Odată cu sfârşitul războiului şi cu venirea comuniştilor la putere avea să se reîntoarcă la Roman, de astă dată forţată de împrejurări, cu „domiciliul obligatoriu“ şi cu toată averea confiscată. A trebuit să trăiască printre străini, din mila cunoscuţilor, în timp ce doi din cei trei fii ai săi au stat ani buni, în temniţele comuniste.
A murit în anul 1979 şi este înmormântată în Cimitirul Bellu din Capitală.
La Muzeul Holocaustului din Israel, Yad Vashem, Viorica Agarici este singura femeie din România care are o placă come-morativă.
(S. DAMIAN)